Ce aș fi avut nevoie să fi știut despre grija de sine.

Mulți ani am crezut că pentru a avea grijă de mine este suficient să știu să îmi găsesc un job și o locuință, să am grijă când traversez strada și să nu mi se fure portofelul în autobuz, să mă ocup de activitățile domestice, să am grijă unde ies, în special seara sau noaptea, (să fiu atentă să nu mi se pună ceva în băutură; în perioada când eram studentă, mergeam în club. 😅)

Ce aș fi avut nevoie să știu și am descoperit mai târziu este că să am grijă de mine presupune mult mai mult decât atât.

Ca să am grijă de mine, mai înseamnă să știu:

Care sunt persoanele care ar fi potrivite pentru mine și pe cine să țin la distanță?

Cum să îmi comunic nevoile și limitele în relații? (Ce pot și ce nu pot, ce îmi place și ce nu îmi place, cu ce sunt confortabilă și cu ce nu sunt confortabilă, ce vreau și ce nu vreau, ce mă face să mă simt bine, în siguranță și ce mă face să mă simt rău, în pericol.)

Cum să spun nu, atunci când simțeam că e nu.

Care sunt calitățile, resursele și puterile mele? Care sunt punctele mele vulnerabile?

Ca să am grijă de mine, mai înseamnă să știu:

Să mă comport cu mine la fel cum mă comportăm cu ceilalți. Să fiu la fel înțelegătoare, grijulie, atentă, blândă, să cer ajutorul atunci când aveam nevoie, nu doar să îl ofer, să îmi ofer ce e mai bun.

Cum să contruiesc realții și cum să le mențin.

Cum să plec dintr-o relație și când să plec.

Când este cazul să mai dau șanse, să înțeleg, să iert și când să mă protejez.

Ca să am grijă de mine, mai înseamnă să știu:

Cum să țin cont de nevoile corpului: să nu amân mâncatul, mersul la toaletă, să nu trag de mine, până la epuizare dacă sunt obosită, să fac lucurile pe rând și să nu mă împart în 10 activități de-odată.

Să țin cont de fazele ciclului menstrual și să îmi împart activitățile în funcție de energia mea și de cum mă simt.

Să mă relaxez și să mă odihnesc.

Ca să am grijă de mine, mai înseamnă să știu:

Că energia mea este limitată și că am nevoie de mai multe pauze și momente de odihnă decât alte femei. Nu toate femeile funcționează la fel. Unele au mai multă energie, altele, din categoria din care fac și eu parte, au energie redusă.

Cum îți găsești locul în lume, când simți că nu aparții nicăieri?


Ai simțit vreodată că nu te potrivești în niciun loc? Că nu aparții nicăieri?
Te-ai simțit vreodată nelalocul tău în familie, în relațiile de cuplu, în relațiile cu ceilalți, în satul sau în orașul tău?

Ei bine, și eu. Și mulți alți oameni pe care îi cunosc, într-un fel sau altul.

De fapt, sentimentul de a nu aparține, de a nu-ți găsi locul în lume, este foarte prezent în zilele noastre.
Și când încercările de a-ți găsi un loc unde să simți că aparții, relații unde să simți că contezi și oamenii potriviți pentru tine eșuează, tendința este să te retragi și să te izolezi.

Adesea, o facem în spatele ecranelor — pe social media sau în jocuri pe calculator — care ne creează atât de bine iluzia de apartenență.

Simțim că facem parte dintr-o comunitate mare, că suntem văzuți, că primim like-uri și inimioare care ne umplu nevoile emoționale.

Dar doar pentru foarte scurt timp. Apoi efectul dispare și ne întoarcem tot la golul din noi, alergând către o altă postare, așteptând cu sufletul la gură alte like-uri și inimioare.

Și atunci, cum îți găsești locul în lume?

Pentru mulți, sentimentul de apartenență nu vine de la sine. E un drum. E o nevoie de bază.

Dar cum ajungi să simți că ai un loc?

Începe de la tine. Cunoaște-te. Ce îți place cu adevărat? Ce te face să te simți viu/vie? Care sunt valorile tale? Când știi cine ești, știi și cu cine rezonezi. Asta e fundația.

Caută oameni cu care îți e ușor să fii TU. Locul tău nu e acolo unde trebuie să te prefaci. Caută grupuri, prieteni sau comunități care te acceptă așa cum ești. În care poți să râzi, să plângi, să fii imperfect/ă.

Dă-ți voie să te arăți așa cum ești.
E paradoxal: ca să simți că aparții, trebuie mai întâi să riști să fii văzut/ă. Știu că poate speria, dar asta aduce cei mai autentici oameni lângă tine.

Adu-ți contribuția ta în lume. Apartenența nu e doar despre ce primești. E și despre ce oferi: sprijin, timp, un zâmbet. Legăturile reale se construiesc din ambele sensuri.