Plouă necontenit de ieri. Cerul plumburiu, frig, ceață. Am făcut focul în sobă. Nu-ți vine să ieși de sub plapumă. Și, ieri dimineață, nici nu îmi venea. Simțeam că aș putea dormi muuuult, că aș vrea să dorm toată viața mea.
Îmi plac lumina și soarele. Iar vremea asta mă deprimă, îmi creează stări depresive. Am făcut, totuși, un efort și m-am ridicat în picioare. Apoi, alt efort și mi-am pus muzică veselă, Louis Armstrong, „Zip-a-dee-doo-dah” (pentru curioși și inspirație, las linkul aici ☺️).
Apoi am ieșit pe cerdac și am stat un pic în aerul rece cu miros de ploaie. Mi-a făcut bine, mi-a trezit toate simțurile. În zilele în care nu plouă și am stări de deprimare (și nu sunt la menstruație), dimineața mă spăl cu apă rece pe față. Apoi mi-am făcut un ceai și m-am cocoloșit în pătura. M-am uitat la filme, am citit și am jucat scrabble. Și am mâncat ciocolată.
Alteori mă ajută să fac mișcare. Fac yoga, ies prin grădină și îmi găsesc activități fizice care să includă efort sau merg până la piață (depinde unde sunt – la bloc sau la munte).
Stările depresive sunt ca scaiul. Cu cât stai mai mult, cu atât se prind mai bine de tine. Și nu vreau astfel de scai pe mine. 😅 Până seara m-am simțit mai bine.
Astăzi m-am trezit cu chef de muncă și cu idei creative. Iar dimineața mi-am petrecut-o la fel: (nu vreau să mi se reîntoarcă starea depresivă) am pus muzică veselă, mi-am făcut ceai, am ieșit pe cerdac și am inspirat aerul rece cu miros de ploaie. Dacă ar fi fost caldă, aș fi ieșit în ploaie, însă nu vreau să răcesc. O să aștept vara viitoare.
Psihoterapie Adleriană 