Am descoperit această carte (Burnout. Cum să spargi ercul vicios al stresului) în perioada în care mă recuperam după un episod de burnout. Ce mi-a folosit cel mai mult a fost să înțeleg cum funcționează cercul vicios al stresului. Stresul rămâne în corp, chiar dacă situațiile stresante au trecut sau factorii de stres nu mai sunt prezenți. Dacă nu facem ceva pentru a-l elibera, își va găsi o cale să iasă, uneori imediat, uneori la mult timp după aceea, cum mi s-a întâmplat mie.
Episodul meu de burnout s-a declanșat la un an după ce am ieșit dintr-o situație extrem de stresantă. Înainte de pandemie, lucram la un proiect solicitant pe termen lung, oferind suport emoțional și social vârstnicilor singuri. Odată cu pandemia, presiunea a crescut enorm, iar nevoia lor de sprijin a explodat. Primeam sute de apeluri zilnic, telefonul suna continuu, uneori cu mai multe apeluri în același timp. Am reușit să fac față până aproape de finalul anului, dar, la un moment dat, am simțit că nu mai pot și am renunțat la proiect.
Desi eu m-am simțit mult mai bine după, nu am conștientizat că asta era doar vârful iceberg-ului. Nu mi-am dat seama că stresul acumulat încă era în mine. Părea că sunt relaxată, viața mea avea un ritm mai calm, dar la un an după, stresul a găsit un moment să iasă la suprafață. A fost o explozie tăcută: într-o dimineață am făcut o formă severă de vertij. Dintr-odată, totul se învârtea cu mine, chiar și cu ochii închiși. Am stat două săptămâni în pat, incapabilă să fac altceva decât să stau nemișcată. M-a pus efectiv la pământ. După investigații medicale, tratament și proceduri specifice, am reușit să am început să mă recuperez, pas cu pas. La început, am reușit să stau în fund, apoi să merg sprijinită de pereți, iar în final, cu ajutorul cuiva. Mi-au trebuit două luni să-mi recapăt complet echilibrul.
A fost o experiență a fost extrem de dificilă, din care am învățat atât de multe! Și-așa am ajuns să citesc cartea despre care îți vorbesc.
Ce m-a mai ajutat în perioada de recuperare: exercițiile de respirație, să scriu, recuperarea terapeutică, odihna, timpul petrecut în natură, sesiunile de psihoterapie la care am apelat atunci și să mă uit la mine cu înțelegere, blandețe și acceptare.
Cartea oferă numeroase tehnici simple și accesibile pentru a scoate stresul din corp, iar eu le aplic chiar și acum. Nu că nu aș fi știut deja aceste lucruri, dar când ești prins în mijlocul furtunii, ai nevoie să ți se reamintească drumul. Ai nevoie de cineva care să te ghideze, să îți ofere susținere și să îți arate cum să faci față stresului.
Pe scurt, am învățat că stresul nu dispare de la sine doar pentru că situațiile stresante au trecut. Este esențial să ne ocupăm activ de eliberarea acestuia din corp, pentru că altfel, poate reveni și să ne afecteze la mult timp după ce am crezut că totul s-a liniștit.
)
Psihoterapie Adleriană 