Etichetă: anxietate

Cum te poate influența ChatGPT, despre care puțini știu .

Publicat pe de Psihoterapeut Ioana Bejan

Îmi spunea cineva, într-o conversație:

– Am observat că ChatGPT îmi creează niște stări de anxietate, de neliniște, de agitație.
– Da, este posibil asta, i-am răspuns.

Ți s-a întâmplat și ție? Mai jos explic cum poate întâmpla asta.

Probleme în cuplu? Te simți singură și nu reușești să îți găsești un partener?
Nu te mai înțelegi cu adolescentul tău? Copilul tău refuză să mănânce sau să facă la oliță? Colega de la serviciu te enervează sau te-ai certat cu ea? Vrei o mărire de salariu și nu știi cum să ceri?
Te deranjează ceva în relație cu prietenii tăi și nu știi cum să pui problema?
Ai o zi nasoală și te simți la pământ?

Poate că nu ai cui să spui ce ai pe suflet.
Sau poate gândești că ai fi înțeleasă greșit sau îți este prea rușine, te simți prea vinovată să vorbești despre asta.
Poate prietena ta cea mai bună are și ea niște probleme și simți că ar fi prea mult pentru ea să îi spui și tu despre problemele tale.
Poate că mama, tata sau partenerul nu simți că te-ar asculta și că te-ar înțelege așa cum ai avea nevoie. Sau poate că nu ai vrea ca ei să știe prin ce treci tu.
Iar de psihoterapie ce să mai zic?! Pe lângă faptul că este un străin pentru tine, mai și costă o căruță de bani!

Așa că ChatGPT este soluția. Este disponibil imediat, simți că te ascultă și te înțelege și e gratuit!

Doar că ChatGPT nu poate să îți ofere un lucru vital pentru noi, oamenii. Ceva de care avem nevoie pentru a ne păstra întregi la minte și în suflet: oglindirea emoțiilor, trăirilor și stărilor tale. Și nu mă refer la faptul că te aprobă, îți descrie emoțiile pe care le simți, îți spune că te înțelege și că este lângă tine.

Ci la tot ceea ce poate să facă doar prietenii, mama, tata, sora, fratele, partenerul, colega de serviciu, vecinul cu care te înțelegi bine, cunoștința pe care ți-ai făcut-o recent, psihoterapeutul și orice om care poate și este disponibil să fie acolo, lângă tine, la nevoie.

Să se întristeze când tu ești tristă.
Să se îngrijoreze când tu nu ești bine. Să se alarmeze dacă ție îți este rău.
Să te asculte când ești împovărată, să te țină în brațe sau de mână când ești copleșită.
Să râdă cu tine, să se bucure cu tine.
Și tot ce poate să transmită corpul uman prin gesturi, mimică până la cele mai fine și insesizabile expresii, prin ochi și privire, prin tonul și nuanțele vocii, prin respirație, prin bătăile și ritmul inimii și prin tot ce poate oferi și exprima prezența sa vie.

Căci doar așa stările, trăirile, emoțiile și gândurile tale au loc și spațiu să se oglindească și să se elibereze.

Iar când îl folosești pe ChatGPT în acest scop, totul se întoarce înapoi către tine. Toate trăirile, emoțiile și stările tale grele vin înapoi către tine pentru că nu au spațiul pe care ți-l poate oferi o ființă umană, chiar și un animăluț. Pentru că niciun robot nu poate să facă ceea ce poate face un om.

Și dacă îl folosești constant, timp îndelungat, ghici ce se poate întâmpla? Îți va fi din ce în ce mai rău, chiar dacă pe moment pare că te-a ajutat.

Este timpul să îți trăiești viața pentru tine!

Publicat pe de Psihoterapeut Ioana Bejan

Deseori ne trăim viața așa cum am învățat în copilărie. Poate am învățat să fim cuminți, bune, ascultătoare, perfecte, invizibile sau „fete bune”.

Dar nu mai suntem acolo. Nu mai suntem mici.

Ce se întâmplă în viață noastră nu mai este hotărât de părinții noștri sau de cei care ne-au crescut. Nu mai depindem de deciziile lor, de comportamentul lor, de locul în care am crescut.

Astăzi poți să îți trăiești viața așa cum ai nevoie. Așa cum tânjesti să o faci. Așa cum ti-ai dorit dintotdeauna, cum ai visat. Orice zi este potrivită pentru a începe!

Astăzi te poți uită la grădina ta interioară cu ochi de adult și să vezi:

Ce părți din mine mi-au folosit că să mă adaptez la viață pe care am trăit-o? Ce părți din mine încă dor? Ce părți din mine conțin puteri și calități?

Locul unde ai crescut a fost baza grădinii tale interioare. Dar grădina ta interioară de astăzi, îți aparține.

Poți să o aranjezi după cum îți place. Poți să o hrănești unde simți că ai nevoie. Poți să o îngrijești așa cum îți este potrivit.

Începe prin a te uită la ea. Așteaptă să o observi. 

Suferința din spatele imaginii perfecte – metafora balerinei.

Publicat pe de Psihoterapeut Ioana Bejan

V-ați gândit vreodată cum fac balerinele să danseze pe vârfuri?

Pare că nu depun niciun efort. Că dansează cu grație, cu ușurință și cu bucurie.

Țin minte că într-un exerciu de dezvoltare personală, din timpul formării mele ca psihoterapeut, trebuia să ne imaginăm că o dansatoare. Dintre toate colegele mele, m-am imaginat ca balerină.

Eram mândră de algerea mea și nu îmi puteam imagina ce altceva aș fi putut fi. Am fost privită cu un amestec de compasiune și mirare. Nu am înțeles atunci de ce și nici nu am întrebat.

Am înțeles abia ani mai târziu, privind o fotografie cu degetele picioarelor unei balerine. Pline de răni, vânătăi și cicatrici. Nu era prima dată când priveam o astfel de fotografie. Însă, abia atunci am înțeles de ce eu am ales balerină.

O balerină muncește enorm. Îndură suferință în mod constant pentru a atinge performanță de pe scenă. Pentru că dansul ei să pară perfect în ochii publicului. Pentru a uimi.

Ani de-a rândul m-am străduit constant să am imaginea perfectă. Nu știam să funcționez alfel. Iar costul pe care îl plateam era foarte mare: anxietate constantă, oboseală emoțională și fizică, frustrări, mă simțeam nefericită, că oricât aș face nu e de ajuns.

Astăzi pot să observ la femeile din jurul meu când sunt în etapa “balerină” a vieții lor.

Unele nu sunt conștiente.

Unele ar vrea să se oprească și nu știu cum sau nu pot încă.

Unele ar avea nevoie de ajutor însă le e frică să apeleze la psihoterapie.

O parte ajung în cabinetul meu.

Iar o parte din ele reușesc să învețe că se poate dansa și altfel. Așa cum am învățat și eu. 

Epuizarea femeilor moderne – de unde vine?

Publicat pe de Psihoterapeut Ioana Bejan

Observ în jurul meu multe femei care se simt mereu epuizate. Au cariere, sunt în relații, sunt mame, au prieteni și activități sociale. Au învățat să aibă grijă de alții, își fac treaba bine și țin lucrurile în picioare. Iar dacă le întrebi ce fac, spun că sunt bine, deși este vizibil că nu este așa.

De ce sunt mereu epuizate?

Oboseală despre care vorbesc nu este fizică (deși ea și ea prezentă), ci mai degrabă oboseală emoțională, psihică. Vine din prea mult „trebuie să o fac și pe asta, trebuie să rezist, trebuie să continui, trebuie să o duc până la capăt, când nu mai pot, mai pot puțin”. Iar epuizarea vine din lipsa de spațiu mental și fizic în care să poată să se odihnească.

Cum au învățat să trăiască?

Au învățat că pot duce. Până când corpul lor începe dea din ce în ce mai multe semne că nu mai poate. Până când emoțiile lor dau pe dinafară. Până când în relațiile lor nu mai pot funcționa așa cum s-au obișnuit să o facă. Nu o să le auzi plângându-se, vaitându-se. Poate în momente foarte puține, când e mult prea mult și poate pentru puțin timp.

Am fost și eu acolo ani de-a rândul. Nu știam că se poate trăi altfel. Credeam că pot, că așa sunt construite femeile: să ducă, să suporte, să fie rezistente, să nu se plângă, să se descurce singure.

Ce pot face?

Femeile se hrănesc atunci când își oferă lucruri bune, când au confort în viața lor, când se răsfață și când țin cont de ritmul lor interior. Nu e despre a face mai mult. E despre a te opri puțin și a te întreba: Ce îmi aduce o stare de bine?

Cum am învățat să-mi iau ce e mai bun de la viață.

Publicat pe de Psihoterapeut Ioana Bejan

Să ştiu cum să îmi iau ce e mai bun de la viaţă este unul dintre principiile pe care aş fi vrut să le fi învăţat mai devreme.

M-am născut cu puţin timp înainte de Revoluţie. Ca majoritatea celor din generaţia mea, copilăria mi-a fost influenţată de modul de gândire sub un regim comunist, precedat de două războaie mondiale, cu tot ce au venit la pachet: suferinţă, abuzuri, foamete şi sărăcie.
Astfel încât, dictonuri de genul: „mulţumeşte-te cu ce ai, ce-o da Dumnezeu, să te mulţumeşti cu puţin”, m-au urmărit toată copilăria şi au devenit credinţe în viaţa de adult.

Şi ca un copil ascultător, aşa cum am învăţat să fiu, mare parte din viaţă, asta am făcut: m-am mulţumit cu puţin şi am primit în viaţa mea orice mi se ivea în cale.

Am lucrat mult timp pe bani foarte puţini, am acceptat condiţii de lucru dificile, am stat în relaţii nepotrivite pentru mine, nu am îndrăznit să îmi fac planuri prea mari de viitor şi, în general, am crezut despre mine că sunt o persoană neînsemnată, care nu poate mai mult şi care are o karmă grea şi este menită să plătească păcatele strămoşilor săi.

Rezultatul: episoade nesfârşite de depresie şi anxietate, o mare lipsă de încredere în mine/descurajare profundă, dificultăţi financiare, o imagine despre mine precară, relaţii superficiale.

Ani de-a rândul am căutat vindecarea în cele mai neadecvate locuri, cu oameni care se prezentau ca fiind terapeuţi, fără nicio pregătire sănătoasă şi cu profunde credinţe spirituale şi mai nesănătoase.

Pentru că aveam atât de puţină încredere în mine, nu aveam capacitatea de a îmi da seama cât de nepotrivite erau acele locuri pentru mine. Cu cât era mai frumos ambalat şi prezentat, mai atrăgător, mai promiţător, cu soluţii cât mai rapide de vindecare, cu atât era mai atractiv. 🤕

Ceea ce nu a făcut decât să pierd timp şi bani. Mai mult, mi-a întărit convingerea despre mine că sunt născută să duc o karmă grea, că am plăţi de făcut din vieţi anterioare şi că este destinul meu, ca prin chin şi suferinţă să îmi spăl păcatele din vieţile anterioare şi cele a strămoşilor mei. 🙈

Tot destinul (sau poate o stea norocoasă), a făcut ca, printre aceste căutări de a mă vindeca, să întâlnesc şi oameni potriviţi, pregătiţi, cu o gândire şi o etică profesională sănătoase. 🌟
Au fost colacul meu de salvare. M-au ajutat să ies din zone nepotrivite mie şi mi-au oferit o nouă direcţie. La început am avut nevoie de ajutor să o construiesc, în timp, am învăţat să o construiesc singură. 🍀

Am învăţat să îmi transform suferinţele şi descurajarea în calităţi şi puteri. Am învăţat ce am avut de învăţat din toţi anii de rătăcire şi, la rândul meu, să ajut oameni care sunt unde am fost eu, să îşi construiască o nouă direcţie. ❤️

Am învăţat că eu sunt cea care alege ce să îşi ia de la viaţă şi că pot să fac asta. Am învăţat cum să iau ce am nevoie, cum să fac diferenţa dintre ce este potrivit şi ce nu este potrivit pentru mine. Am învăţat că viaţa poate fi trăită şi cu bine, frumos şi bun.
Am învăţat cum să fiu fericită! ❤️

Dacă ai citit până la capăt şi te regăseşti în povestea mea de viaţă, te invit să lucrăm împreună.

Importanța ciclului circadian pentru sănătate și starea de bine

Publicat pe de Psihoterapeut Ioana Bejan

Înainte, oamenii erau mai sănătoși, nu exista atât stres, atâtea boli și trăiau mai mult. Cred ca ați auzit de multe ori asta și, probabil, fiecare dintre noi a gandit-o sau a spus-o la un moment dat.

Și care este secretul? Mâncatul mai sănătos, cu mai puține pesticide, e-uri, aditivi & alte chimicale, poate ar fi că oamenii reușeau să treacă cu mai multă ușurință prin încercările vieții, poate ar fi trăitul la țară/munte, în natură si lucru pământului. Eu cred că toate câte un pic din astea și…un aspect foarte important pe care l-am uitat sau la care nu ne gândim. Poate pentru că este prea banal: ciclul circadian (ciclul zi-noapte, lumină/întuneric).

Când tehnologia nu luase atat de mult avânt, când electrificarea nu ajunsese până în cele mai îndepărtate cătune, oamenii se ghidau fix după zi și după noapte. Bunicii mei știau cât este ceasul fără să aibă nevoie de ceas, doar ghidându-se după poziția soarelui pe cer ziua, și după apariția lunii si a stelelor, noaptea. Viața lor era trăită in ritm. Și de asta are nevoie corpul nostru, de ritm în acord cu natura.

Cartea aceasta cuprinde informații obținute în urma a ani de cercetări și studii științifice despre ceea ce bunicii mei știau deja: să te culci in jurul orei 10, să te trezești cat mai aproape de răsărit și să mananci la ore fixe.

Echilibrul nostru emoțional, sănătatea fizică și psihică sunt influențate, in mare parte de cât de mult ne sincronizăm viața cu ciclul lumină- întuneric și cum ne programăm activitățile în funcție de asta. Corpul nostru o face deja, pentru că este programat din fabrică să o facă. Tot ce trebuie ca noi să facem este să îl ascultăm.

O să las aici câteva idei din carte:

– cand se face seară, corpul se pregătește de somn și începe să secrete melatonină, de aceea este important ca seara să avem în case lumină blândă (veioze, luminițe, lumânări) și nu lumină care să cadă puternic din tavan. Romantic, nu?! ☺️

-folosirea ecranelor înainte de somn și în perioada serii/nopții, bulversează corpul și îl forțează să secrete cortizol, responsabil cu nivelul de stres din corp (știu, aici e o mare provocare, atât timp cât există Netflix 🙈)

– când ne trezim este indicat să ne expunem la lumină naturală si să amânăm pe cât putem verificarea telefonului

– pentru noi, femeile este foarte important ca micul-dejun să fie luat în maxim o oră de la trezire, factor important la menținerea echilibrului hormonal (asta o spun toți nutritioniștii pe care îi urmăresc sau cu care colaborez)

– echilibrul hormonal este menținut și susținut atunci cand luam mesele la ore fixe (aproximativ aceleași ore în fiecare zi)

Știu, deși pare simplu, e o provocare pentru noi, în contextul vieții actuale! Însă, eu zic că merită încercat cu ce se poate și cât se poate.

E mai ieftin decât orice dietă, tratament sau sesiune de psihoterapie. 😅