Ordinea în care am apărut în familia în care ne-am născut/am crescut, ne influențează dezvoltarea stilului vieții (adică, a personalității). Poți fi copil unic, fratele/sora mai mare, al doilea născut, copilul născut la mijloc sau fratele/soră mai mică.
Copilul unic
Primește toată atenția, nu trebuie să împartă cu alt frate sau altă soră. Poate învăța despre sine că totul i se cuvine și, tendința să vă fi să se orienteze mai mult spre a obține pentru sine și mai puțin spre a împărți cu ceilalți. El poate să crească într-o lume a adulților și, din acest motiv se poate maturiza mai repede. El învață cum să facă față nevoilor și solicitărilor adulților astfel încât, când va deveni adult, poate să se înțeleagă mai bine cu persoane mai în vârstă sau într-o poziție de autoritate față de el.
Poate să prefere singurătatea, însă nu înseamnă că nu poate fi sociabil. Poate să întâmpine dificultăți în a crea legături emoționale profunde cu ceilalți, tendința sa fiind spre a evita să împărtășească din trăirile, emoțiile și experiențele sale.
Părinții copilului unic pot avea tendința de a-l răsfăța astfel încât va caută atenția celorlalți și, dacă acest lucru nu se întâmplă, va crede că viața este nedreaptă cu el. De asemenea, părinții copilului unic pot să aibă așteptări mari de la el, ceea ce îl poate determina să dezvolte perfecționismul și competitivitatea.
Primul născut
A fost pentru o perioadă copiul unic, perioadă în care a primit toată atenția. Când apare fratele sau sora, el își pierde poziția de copil unic și devine fratele/sora mai mare. El va tânji după locul pe care l-a avut și se poate dezvolta ca o persoană care își dorește să fie mereu pe primul loc, competitivă.
Dacă venirea pe lume a fratelui sau surorii a fost înțeleasă și acceptată de către primul născut, acesta se poate dezvolta că fiind un bun lider, ambițios, cu tendința de a obține recunoașterea celorlalți, să îi ajute și să îi protejeze pe ceilalți.
Dacă venirea pe lume a fratelui sau surorii a nu fost înțeleasă și acceptată de către primul născut, va apărea descurajarea, care se poate manifesta prin sentimente de inutilitate, că nu își găsesc un loc, că nu sunt importanți, că nu aparțin. Dezvoltarea acestor sentimente pot fi încurajate și accentuate mai ales dacă părinții obișnuiesc să facă comparație între copii. Unii dintre prim-născuți vor căuta să își estompeze din aceste sentimente prin tendința spre perfecționism.
O alta trăsătură pe care o poate dezvolta primul născut este responsabilizarea. Deseori, frații/surorile mai mari sunt responsabilizați de părinți să aibă grijă de frații/surorile mai mici sau se autoresponsabilizează. Ca adult, poate deveni o trăsătură accentuată a personalității sale, cu tendința de a-și asuma prea multe responsabilități.
Ca o paranteză:
În funcție de cum a perceput venirea pe lume a fratelui sau surorii, între copii poate sau nu să apară competiția, mai ales, dacă diferența dintre primul și al doilea copil este mică, între 1 și 5 ani. Aici, părinții au un rol important în a gestiona venirea pe lume a celui de-al doilea copil.
Copilul mai mare poate simți că i s-a luat locul iar al doilea copil se va strădui să își câștige un loc. La început, competiția se poate manifesta prin respingerea celui mai mic de către fratele/sora mai mare, mai apoi prin conflicte dese și se pot dezvolta ca find total opuși unul față de celălalt. Dacă nu este rezolvată în timp, competiția se va accentua și, la vârsta adultă se poate transforma în distanțare, chiar deteriorarea relației.
Copilul de mijloc sau Mijlociul
În funcție de cum s-a simțiț în poziția de copil de mijloc, poate să se dezvolte în două direcții:
Prietenos, se adaptează cu ușurința, foarte sociabil, comunicativ, orientat către a dezvolta relații cu ceilalți. Poate fi un bun mediator datorită poziției sale în cadrul familiei, îi este ușor să facă parte din echipe și poate fi liantul dintre membrii echipei. Poate fi orientat către dreptate, poate să militeze pentru ea și să aibă o toleranță mult mai scăzută față de nedreptate.
Sau se poate dezvolta cu sentimentul că este mereu în competiție cu ceilalți frați/celelalte surori, că se pune presiune pe el, se poate simți mereu „la mijloc”. Cei care sunt în poziția asta sunt în căutare permanență a locului sau în lume, că viața este nedreaptă. Pot dezvolta trăsături ca: agresivitatea, competiția și tendința spre a fi rebel.
Mezinul sau Ultimul născut
Poate să aibă o poziție privilegiată, fiind cel mai mic și să fie tratat ca fiind „special”, motiv pentru care poate să câștige cu ușurință simpatia atât a fraților/surorilor, cât și a părinților. Pentru că tendința este de a fi pus în centrul atenției, poate să devină răsfățat. Astfel, poate să dezvolte trăsături ca: manipulator, să îi determine pe ceilalți să facă ce își dorește, tendința spre non-comformism, rebel.
Pentru că este ultimul venit în familie, se poate strădui în permanență să îi ajungă, chiar să îi depășească pe ceilalți frați. De regulă, sunt cei care sunt sufletul petrecerii, amuzanți, plăcuți.
În funcție de atmosfera familiei, dacă va fi una încurajatoare, poate să se dezvolte ca fiind: ambițios, spontan, cu inițiativă, orientat către a avea succes, chiar să își asume riscuri.
Dacă atmosfera familiei este descurajantă, atunci și el va crește cu acest sentiment, de descurajare, care se poate manifesta prin: așteptarea și tendința ca ceilalți să aibă grijă de el, tendința de a fi orientat foarte mult către sine, catrea propriile nevoi și interese și mai puțin spre nevoile celorlalți, dificultăți în a menține auto-disciplina.
P.S.: În fotografie, două fetițe fericite, cu primele lor păpuși în căruț (și tunsoarea castron, la modă pe atunci, care se poate întrezări de sub căciuli)
Psihoterapie Adleriană 