Corpul tău merită să fie ascultat, nu corectat.
De câte ori ți-ai cerut iertare corpului tău?
Pentru nopțile în care l-ai împins mai departe decât putea. Pentru zilele în care i-ai cerut să se prefacă că nu doare.
Corpul tău nu greșește. El doar încearcă să supraviețuiască.
Vindecarea nu începe cu o luptă. Ci cu o îmbrățișare tăcută.
Cum ar fi să îi spui corpului tău? „Te văd. Îți mulțumesc că ai rămas cu mine.”
(poza este făcută într-o nu știu care vară, unde sper să mă întorc
)
