Să ştiu cum să îmi iau ce e mai bun de la viaţă este unul dintre principiile pe care aş fi vrut să le fi învăţat mai devreme.
M-am născut cu puţin timp înainte de Revoluţie. Ca majoritatea celor din generaţia mea, copilăria mi-a fost influenţată de modul de gândire sub un regim comunist, precedat de două războaie mondiale, cu tot ce au venit la pachet: suferinţă, abuzuri, foamete şi sărăcie.
Astfel încât, dictonuri de genul: „mulţumeşte-te cu ce ai, ce-o da Dumnezeu, să te mulţumeşti cu puţin”, m-au urmărit toată copilăria şi au devenit credinţe în viaţa de adult.
Şi ca un copil ascultător, aşa cum am învăţat să fiu, mare parte din viaţă, asta am făcut: m-am mulţumit cu puţin şi am primit în viaţa mea orice mi se ivea în cale.
Am lucrat mult timp pe bani foarte puţini, am acceptat condiţii de lucru dificile, am stat în relaţii nepotrivite pentru mine, nu am îndrăznit să îmi fac planuri prea mari de viitor şi, în general, am crezut despre mine că sunt o persoană neînsemnată, care nu poate mai mult şi care are o karmă grea şi este menită să plătească păcatele strămoşilor săi.
Rezultatul: episoade nesfârşite de depresie şi anxietate, o mare lipsă de încredere în mine/descurajare profundă, dificultăţi financiare, o imagine despre mine precară, relaţii superficiale.
Ani de-a rândul am căutat vindecarea în cele mai neadecvate locuri, cu oameni care se prezentau ca fiind terapeuţi, fără nicio pregătire sănătoasă şi cu profunde credinţe spirituale şi mai nesănătoase.
Pentru că aveam atât de puţină încredere în mine, nu aveam capacitatea de a îmi da seama cât de nepotrivite erau acele locuri pentru mine. Cu cât era mai frumos ambalat şi prezentat, mai atrăgător, mai promiţător, cu soluţii cât mai rapide de vindecare, cu atât era mai atractiv. 🤕
Ceea ce nu a făcut decât să pierd timp şi bani. Mai mult, mi-a întărit convingerea despre mine că sunt născută să duc o karmă grea, că am plăţi de făcut din vieţi anterioare şi că este destinul meu, ca prin chin şi suferinţă să îmi spăl păcatele din vieţile anterioare şi cele a strămoşilor mei. 🙈
Tot destinul (sau poate o stea norocoasă), a făcut ca, printre aceste căutări de a mă vindeca, să întâlnesc şi oameni potriviţi, pregătiţi, cu o gândire şi o etică profesională sănătoase. 🌟
Au fost colacul meu de salvare. M-au ajutat să ies din zone nepotrivite mie şi mi-au oferit o nouă direcţie. La început am avut nevoie de ajutor să o construiesc, în timp, am învăţat să o construiesc singură. 🍀
Am învăţat să îmi transform suferinţele şi descurajarea în calităţi şi puteri. Am învăţat ce am avut de învăţat din toţi anii de rătăcire şi, la rândul meu, să ajut oameni care sunt unde am fost eu, să îşi construiască o nouă direcţie. ❤️
Am învăţat că eu sunt cea care alege ce să îşi ia de la viaţă şi că pot să fac asta. Am învăţat cum să iau ce am nevoie, cum să fac diferenţa dintre ce este potrivit şi ce nu este potrivit pentru mine. Am învăţat că viaţa poate fi trăită şi cu bine, frumos şi bun.
Am învăţat cum să fiu fericită! ❤️
Dacă ai citit până la capăt şi te regăseşti în povestea mea de viaţă, te invit să lucrăm împreună.
Etichetă: depresie
Trucuri simple pentru a scăpa de stările depresive
Plouă necontenit de ieri. Cerul plumburiu, frig, ceață. Am făcut focul în sobă. Nu-ți vine să ieși de sub plapumă. Și, ieri dimineață, nici nu îmi venea. Simțeam că aș putea dormi muuuult, că aș vrea să dorm toată viața mea.
Îmi plac lumina și soarele. Iar vremea asta mă deprimă, îmi creează stări depresive. Am făcut, totuși, un efort și m-am ridicat în picioare. Apoi, alt efort și mi-am pus muzică veselă, Louis Armstrong, „Zip-a-dee-doo-dah” (pentru curioși și inspirație, las linkul aici ☺️).
Apoi am ieșit pe cerdac și am stat un pic în aerul rece cu miros de ploaie. Mi-a făcut bine, mi-a trezit toate simțurile. În zilele în care nu plouă și am stări de deprimare (și nu sunt la menstruație), dimineața mă spăl cu apă rece pe față. Apoi mi-am făcut un ceai și m-am cocoloșit în pătura. M-am uitat la filme, am citit și am jucat scrabble. Și am mâncat ciocolată.
Alteori mă ajută să fac mișcare. Fac yoga, ies prin grădină și îmi găsesc activități fizice care să includă efort sau merg până la piață (depinde unde sunt – la bloc sau la munte).
Stările depresive sunt ca scaiul. Cu cât stai mai mult, cu atât se prind mai bine de tine. Și nu vreau astfel de scai pe mine. 😅 Până seara m-am simțit mai bine.
Astăzi m-am trezit cu chef de muncă și cu idei creative. Iar dimineața mi-am petrecut-o la fel: (nu vreau să mi se reîntoarcă starea depresivă) am pus muzică veselă, mi-am făcut ceai, am ieșit pe cerdac și am inspirat aerul rece cu miros de ploaie. Dacă ar fi fost caldă, aș fi ieșit în ploaie, însă nu vreau să răcesc. O să aștept vara viitoare.
Burnout. Cum să spargi cercul vicios al stresului
Am descoperit această carte (Burnout. Cum să spargi ercul vicios al stresului) în perioada în care mă recuperam după un episod de burnout. Ce mi-a folosit cel mai mult a fost să înțeleg cum funcționează cercul vicios al stresului. Stresul rămâne în corp, chiar dacă situațiile stresante au trecut sau factorii de stres nu mai sunt prezenți. Dacă nu facem ceva pentru a-l elibera, își va găsi o cale să iasă, uneori imediat, uneori la mult timp după aceea, cum mi s-a întâmplat mie.
Episodul meu de burnout s-a declanșat la un an după ce am ieșit dintr-o situație extrem de stresantă. Înainte de pandemie, lucram la un proiect solicitant pe termen lung, oferind suport emoțional și social vârstnicilor singuri. Odată cu pandemia, presiunea a crescut enorm, iar nevoia lor de sprijin a explodat. Primeam sute de apeluri zilnic, telefonul suna continuu, uneori cu mai multe apeluri în același timp. Am reușit să fac față până aproape de finalul anului, dar, la un moment dat, am simțit că nu mai pot și am renunțat la proiect.
Desi eu m-am simțit mult mai bine după, nu am conștientizat că asta era doar vârful iceberg-ului. Nu mi-am dat seama că stresul acumulat încă era în mine. Părea că sunt relaxată, viața mea avea un ritm mai calm, dar la un an după, stresul a găsit un moment să iasă la suprafață. A fost o explozie tăcută: într-o dimineață am făcut o formă severă de vertij. Dintr-odată, totul se învârtea cu mine, chiar și cu ochii închiși. Am stat două săptămâni în pat, incapabilă să fac altceva decât să stau nemișcată. M-a pus efectiv la pământ. După investigații medicale, tratament și proceduri specifice, am reușit să am început să mă recuperez, pas cu pas. La început, am reușit să stau în fund, apoi să merg sprijinită de pereți, iar în final, cu ajutorul cuiva. Mi-au trebuit două luni să-mi recapăt complet echilibrul.
A fost o experiență a fost extrem de dificilă, din care am învățat atât de multe! Și-așa am ajuns să citesc cartea despre care îți vorbesc.
Ce m-a mai ajutat în perioada de recuperare: exercițiile de respirație, să scriu, recuperarea terapeutică, odihna, timpul petrecut în natură, sesiunile de psihoterapie la care am apelat atunci și să mă uit la mine cu înțelegere, blandețe și acceptare.
Cartea oferă numeroase tehnici simple și accesibile pentru a scoate stresul din corp, iar eu le aplic chiar și acum. Nu că nu aș fi știut deja aceste lucruri, dar când ești prins în mijlocul furtunii, ai nevoie să ți se reamintească drumul. Ai nevoie de cineva care să te ghideze, să îți ofere susținere și să îți arate cum să faci față stresului.
Pe scurt, am învățat că stresul nu dispare de la sine doar pentru că situațiile stresante au trecut. Este esențial să ne ocupăm activ de eliberarea acestuia din corp, pentru că altfel, poate reveni și să ne afecteze la mult timp după ce am crezut că totul s-a liniștit.
Importanța ciclului circadian pentru sănătate și starea de bine
Înainte, oamenii erau mai sănătoși, nu exista atât stres, atâtea boli și trăiau mai mult. Cred ca ați auzit de multe ori asta și, probabil, fiecare dintre noi a gandit-o sau a spus-o la un moment dat.
Și care este secretul? Mâncatul mai sănătos, cu mai puține pesticide, e-uri, aditivi & alte chimicale, poate ar fi că oamenii reușeau să treacă cu mai multă ușurință prin încercările vieții, poate ar fi trăitul la țară/munte, în natură si lucru pământului. Eu cred că toate câte un pic din astea și…un aspect foarte important pe care l-am uitat sau la care nu ne gândim. Poate pentru că este prea banal: ciclul circadian (ciclul zi-noapte, lumină/întuneric).
Când tehnologia nu luase atat de mult avânt, când electrificarea nu ajunsese până în cele mai îndepărtate cătune, oamenii se ghidau fix după zi și după noapte. Bunicii mei știau cât este ceasul fără să aibă nevoie de ceas, doar ghidându-se după poziția soarelui pe cer ziua, și după apariția lunii si a stelelor, noaptea. Viața lor era trăită in ritm. Și de asta are nevoie corpul nostru, de ritm în acord cu natura.
Cartea aceasta cuprinde informații obținute în urma a ani de cercetări și studii științifice despre ceea ce bunicii mei știau deja: să te culci in jurul orei 10, să te trezești cat mai aproape de răsărit și să mananci la ore fixe.
Echilibrul nostru emoțional, sănătatea fizică și psihică sunt influențate, in mare parte de cât de mult ne sincronizăm viața cu ciclul lumină- întuneric și cum ne programăm activitățile în funcție de asta. Corpul nostru o face deja, pentru că este programat din fabrică să o facă. Tot ce trebuie ca noi să facem este să îl ascultăm.
O să las aici câteva idei din carte:
– cand se face seară, corpul se pregătește de somn și începe să secrete melatonină, de aceea este important ca seara să avem în case lumină blândă (veioze, luminițe, lumânări) și nu lumină care să cadă puternic din tavan. Romantic, nu?! ![]()
-folosirea ecranelor înainte de somn și în perioada serii/nopții, bulversează corpul și îl forțează să secrete cortizol, responsabil cu nivelul de stres din corp (știu, aici e o mare provocare, atât timp cât există Netflix
)
– când ne trezim este indicat să ne expunem la lumină naturală si să amânăm pe cât putem verificarea telefonului
– pentru noi, femeile este foarte important ca micul-dejun să fie luat în maxim o oră de la trezire, factor important la menținerea echilibrului hormonal (asta o spun toți nutritioniștii pe care îi urmăresc sau cu care colaborez)
– echilibrul hormonal este menținut și susținut atunci cand luam mesele la ore fixe (aproximativ aceleași ore în fiecare zi)
Știu, deși pare simplu, e o provocare pentru noi, în contextul vieții actuale! Însă, eu zic că merită încercat cu ce se poate și cât se poate.
E mai ieftin decât orice dietă, tratament sau sesiune de psihoterapie. ![]()



