Etichetă: echilibru emotional

Despre autenticitate și ce mă ajută să fac liniște în mine

Publicat pe de Psihoterapeut Ioana Bejan 

De dimineața mi s-au reprogram niște terapii, apoi am discutat la telefon cu o clientă care trece printr-o situație de viață foarte dificilă și i-am oferti suport, apoi am încercat să lucrez pentru cabinet, însă nu aveam stare. Așa că am ieșit afară să vopsesc câteva tocuri de geam și o ușă. Când sunt neliniștită mă ajută să organizez lucruri și să fac orice activitate din această categorie. 

Astfel încât, când s-a făcut liniște în suflet și în minte, cuvintele au început să izvorască astfel: 
Discutam recent cu o prietenă specialistă în comunicare, care îmi spunea că, în prezent, pe o piață saturată de terapeuți, funcționează să fii autentic și oameniii să înțeleagă ce le oferi, ce obțin dacă lucrează cu tine. De atunci, mi-au tot rulat în minte gândurile: 

- cum aș putea să fiu autentică?
- cum aș putea să ajunge mai ușor la oamenii care au nevoie de ghidare și susținere?
- cum aș putea să concep conținut mai clar, prin care oamenii să înțeleagă ce pot obține din lucru cu mine?

Și, în timp ce dădeam cu pensula pe ușă, mi-am dat seama că:
- eu sunt autentică așa cum sunt 
- ceea ce creez și modul în care lucrez în cabinet este autentic, în acord cu filosofia mea de viață și cu filosofia Adleriană (cea în care sunt formată că terapeut)
- și ce am unic de oferit este modul meu de a lucra cu oamenii, prin prisma Psihologiei Adleriene, care pune accentul pe încurajare și utilitate

Despre munca mea (cum lucrez, ce pot să ofer și ce puteți obține lucand împreună ) și despre ce spun clienții care au lucrat cu mine, puteți citi pe site, pe paginile de Facebook și  Instagram ale cabinetului. 

Și, pentru că unul dintre principiile Psihologiei Adleriene este sentimentul comunitar/simțul bun comun, contribuția voastră este importantă. Vă mulțumesc pentru fiecare apreciere, redistribuire și recomandare. Este important pentru mine să facem cunoscută filosofia lui Alfred Adler, cel care a pus bazele Psihologiei Individuale, cunoscută, mai apoi ca Adleriană. Destinul face să avem aceleași date de naștere...:) 

Psihologia Adleriană poate fi de ajutor oricărei persoane care se confruntă cu o dificultate în viață și poate contribui la îmbunătățirea stimei de sine și a calității vieții.

Spune-mi când te-ai născut în familia ta, ca să îți spun cine ești

Publicat pe de Psihoterapeut Ioana Bejan

Ordinea în care am apărut în familia în care ne-am născut/am crescut, ne influențează dezvoltarea stilului vieții (adică, a personalității). Poți fi copil unic, fratele/sora mai mare, al doilea născut, copilul născut la mijloc sau fratele/soră mai mică.

Copilul unic

Primește toată atenția, nu trebuie să împartă cu alt frate sau altă soră. Poate învăța despre sine că totul i se cuvine și, tendința să vă fi să se orienteze mai mult spre a obține pentru sine și mai puțin spre a împărți cu ceilalți. El poate să crească într-o lume a adulților și, din acest motiv se poate maturiza mai repede. El învață cum să facă față nevoilor și solicitărilor adulților astfel încât, când va deveni adult, poate să se înțeleagă mai bine cu persoane mai în vârstă sau într-o poziție de autoritate față de el.

Poate să prefere singurătatea, însă nu înseamnă că nu poate fi sociabil. Poate să întâmpine dificultăți în a crea legături emoționale profunde cu ceilalți, tendința sa fiind spre a evita să împărtășească din trăirile, emoțiile și experiențele sale.

Părinții copilului unic pot avea tendința de a-l răsfăța astfel încât va caută atenția celorlalți și, dacă acest lucru nu se întâmplă, va crede că viața este nedreaptă cu el. De asemenea, părinții copilului unic pot să aibă așteptări mari de la el, ceea ce îl poate determina să dezvolte perfecționismul și competitivitatea.

Primul născut

A fost pentru o perioadă copiul unic, perioadă în care a primit toată atenția. Când apare fratele sau sora, el își pierde poziția de copil unic și devine fratele/sora mai mare. El va tânji după locul pe care l-a avut și se poate dezvolta ca o persoană care își dorește să fie mereu pe primul loc, competitivă.

Dacă venirea pe lume a fratelui sau surorii a fost înțeleasă și acceptată de către primul născut, acesta se poate dezvolta că fiind un bun lider, ambițios, cu tendința de a obține recunoașterea celorlalți, să îi ajute și să îi protejeze pe ceilalți.

Dacă venirea pe lume a fratelui sau surorii a nu fost înțeleasă și acceptată de către primul născut, va apărea descurajarea, care se poate manifesta prin sentimente de inutilitate, că nu își găsesc un loc, că nu sunt importanți, că nu aparțin. Dezvoltarea acestor sentimente pot fi încurajate și accentuate mai ales dacă părinții obișnuiesc să facă comparație între copii. Unii dintre prim-născuți vor căuta să își estompeze din aceste sentimente prin tendința spre perfecționism.

O alta trăsătură pe care o poate dezvolta primul născut este responsabilizarea. Deseori, frații/surorile mai mari sunt responsabilizați de părinți să aibă grijă de frații/surorile mai mici sau se autoresponsabilizează. Ca adult, poate deveni o trăsătură accentuată a personalității sale, cu tendința de a-și asuma prea multe responsabilități.

Ca o paranteză:
În funcție de cum a perceput venirea pe lume a fratelui sau surorii, între copii poate sau nu să apară competiția, mai ales, dacă diferența dintre primul și al doilea copil este mică, între 1 și 5 ani. Aici, părinții au un rol important în a gestiona venirea pe lume a celui de-al doilea copil.

Copilul mai mare poate simți că i s-a luat locul iar al doilea copil se va strădui să își câștige un loc. La început, competiția se poate manifesta prin respingerea celui mai mic de către fratele/sora mai mare, mai apoi prin conflicte dese și se pot dezvolta ca find total opuși unul față de celălalt. Dacă nu este rezolvată în timp, competiția se va accentua și, la vârsta adultă se poate transforma în distanțare, chiar deteriorarea relației.

Copilul de mijloc sau Mijlociul

În funcție de cum s-a simțiț în poziția de copil de mijloc, poate să se dezvolte în două direcții:

Prietenos, se adaptează cu ușurința, foarte sociabil, comunicativ, orientat către a dezvolta relații cu ceilalți. Poate fi un bun mediator datorită poziției sale în cadrul familiei, îi este ușor să facă parte din echipe și poate fi liantul dintre membrii echipei. Poate fi orientat către dreptate, poate să militeze pentru ea și să aibă o toleranță mult mai scăzută față de nedreptate.

Sau se poate dezvolta cu sentimentul că este mereu în competiție cu ceilalți frați/celelalte surori, că se pune presiune pe el, se poate simți mereu „la mijloc”. Cei care sunt în poziția asta sunt în căutare permanență a locului sau în lume, că viața este nedreaptă. Pot dezvolta trăsături ca: agresivitatea, competiția și tendința spre a fi rebel.

Mezinul sau Ultimul născut

Poate să aibă o poziție privilegiată, fiind cel mai mic și să fie tratat ca fiind „special”, motiv pentru care poate să câștige cu ușurință simpatia atât a fraților/surorilor, cât și a părinților. Pentru că tendința este de a fi pus în centrul atenției, poate să devină răsfățat. Astfel, poate să dezvolte trăsături ca: manipulator, să îi determine pe ceilalți să facă ce își dorește, tendința spre non-comformism, rebel.

Pentru că este ultimul venit în familie, se poate strădui în permanență să îi ajungă, chiar să îi depășească pe ceilalți frați. De regulă, sunt cei care sunt sufletul petrecerii, amuzanți, plăcuți.

În funcție de atmosfera familiei, dacă va fi una încurajatoare, poate să se dezvolte ca fiind: ambițios, spontan, cu inițiativă, orientat către a avea succes, chiar să își asume riscuri.
Dacă atmosfera familiei este descurajantă, atunci și el va crește cu acest sentiment, de descurajare, care se poate manifesta prin: așteptarea și tendința ca ceilalți să aibă grijă de el, tendința de a fi orientat foarte mult către sine, catrea propriile nevoi și interese și mai puțin spre nevoile celorlalți, dificultăți în a menține auto-disciplina.


P.S.: În fotografie, două fetițe fericite, cu primele lor păpuși în căruț (și tunsoarea castron, la modă pe atunci, care se poate întrezări de sub căciuli)

Ghid antistres pentru minte, corp și suflet

Publicat pe de Psihoterapeut Ioana Bejan 

Nu cred că stresul este problema, de fapt, ci cum reacționam la el. Știu, poate să sune ciudat, neobișnuit sau să nu fii de acord cu afirmația mea. Hai să iți spun și de ce cred asta. :) 

Stresul este o reacție firească a corpului nostru, un mod prin care sistemul nostru nervos se autoreglează. Daca stai să te gândești, pe parcursul unei zile poți trece prin diverse momente stresante. Uneori sunt mai multe și apar una după alta iar atunci spunem că avem o zi de cacao. Alteori, avem zile mai relaxante. Alteori, apare ceva în viață noastră care ne dă peste cap cu totul și suntem stresați pentru o perioadă mai mare de timp. 

Adevărul este că nu poți anticipa nici evenimentele neplăcute care pot apărea din senin și nici nu ai cum să te ferești de viață. 

Iar acum o să dau exemplul căprioarei, pe care poate îl știi deja: în timp ce este alergată de lup (sau orice alt prădător), corpul său este stresat la maxim. După ce scapă de el, ea se scutură și își vede mai departe de viață (orice făcea până la acel punct), ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.  Ce legătură are asta cu noi, oamenii? Căprioara are deja format un sistem prin care să își gestioneze stresul și să facă fata provocărilor înainte ca ele să apară. 

Modul în care reușim să gestionam stresul depinde de stilul nostru de viață.  

Las aici o listă cu lucruri bune de făcut, care ne pot ajuta să fim cât mai bine cu noi:

Bune pentru corp:

- somn odihnitor și suficient
- mișcare sau sport
- program de mese cât mai echilibrat și alimente hrănitoare
- exerciții de respirație și relaxare musculară
- activități plăcute, relaxante

Bune pentru minte:

- exprimare emoțiilor prin: a discuta cu cineva de încredere, jurnal, pictură, dans, orice te poate ajuta
- organizarea activităților pe parcursul zilei/mai multă structură și claritate legat de ce ai de făcut 
- pauze mici atunci în timpul programului de lucru 
- orice activitate sau ritual care îți poate oferi o stare de bine
- să ceri sprijinul unui psihoterapeut dacă te simți că ce se întâmplă în viața ta este prea mult, prea copleșitor

Bune pentru suflet:

- practica de a spune nu când simți să spui nu dar alegi să spui da
- pauze de la social media
- o atitudine față de sine bazată pe blândețe, înțelegere și acceptare
- să îți dai voie să ai perioade de odihnă și relaxare 

Am creat Kitul StresDetox. Se găsește pe site, la Resurse Gratuite.  Te poate ajuta să îți măsori nivelul de stres din prezent, găsești câteva exerciții simple, antistres și ce să faci când ai atacuri de panică.

Importanța ciclului circadian pentru sănătate și starea de bine

Publicat pe de Psihoterapeut Ioana Bejan

Înainte, oamenii erau mai sănătoși, nu exista atât stres, atâtea boli și trăiau mai mult. Cred ca ați auzit de multe ori asta și, probabil, fiecare dintre noi a gandit-o sau a spus-o la un moment dat.

Și care este secretul? Mâncatul mai sănătos, cu mai puține pesticide, e-uri, aditivi & alte chimicale, poate ar fi că oamenii reușeau să treacă cu mai multă ușurință prin încercările vieții, poate ar fi trăitul la țară/munte, în natură si lucru pământului. Eu cred că toate câte un pic din astea și…un aspect foarte important pe care l-am uitat sau la care nu ne gândim. Poate pentru că este prea banal: ciclul circadian (ciclul zi-noapte, lumină/întuneric).

Când tehnologia nu luase atat de mult avânt, când electrificarea nu ajunsese până în cele mai îndepărtate cătune, oamenii se ghidau fix după zi și după noapte. Bunicii mei știau cât este ceasul fără să aibă nevoie de ceas, doar ghidându-se după poziția soarelui pe cer ziua, și după apariția lunii si a stelelor, noaptea. Viața lor era trăită in ritm. Și de asta are nevoie corpul nostru, de ritm în acord cu natura.

Cartea aceasta cuprinde informații obținute în urma a ani de cercetări și studii științifice despre ceea ce bunicii mei știau deja: să te culci in jurul orei 10, să te trezești cat mai aproape de răsărit și să mananci la ore fixe.

Echilibrul nostru emoțional, sănătatea fizică și psihică sunt influențate, in mare parte de cât de mult ne sincronizăm viața cu ciclul lumină- întuneric și cum ne programăm activitățile în funcție de asta. Corpul nostru o face deja, pentru că este programat din fabrică să o facă. Tot ce trebuie ca noi să facem este să îl ascultăm.

O să las aici câteva idei din carte:

– cand se face seară, corpul se pregătește de somn și începe să secrete melatonină, de aceea este important ca seara să avem în case lumină blândă (veioze, luminițe, lumânări) și nu lumină care să cadă puternic din tavan. Romantic, nu?! ☺️

-folosirea ecranelor înainte de somn și în perioada serii/nopții, bulversează corpul și îl forțează să secrete cortizol, responsabil cu nivelul de stres din corp (știu, aici e o mare provocare, atât timp cât există Netflix 🙈)

– când ne trezim este indicat să ne expunem la lumină naturală si să amânăm pe cât putem verificarea telefonului

– pentru noi, femeile este foarte important ca micul-dejun să fie luat în maxim o oră de la trezire, factor important la menținerea echilibrului hormonal (asta o spun toți nutritioniștii pe care îi urmăresc sau cu care colaborez)

– echilibrul hormonal este menținut și susținut atunci cand luam mesele la ore fixe (aproximativ aceleași ore în fiecare zi)

Știu, deși pare simplu, e o provocare pentru noi, în contextul vieții actuale! Însă, eu zic că merită încercat cu ce se poate și cât se poate.

E mai ieftin decât orice dietă, tratament sau sesiune de psihoterapie. 😅

Cele 4 nevoie emoționale pentru o viață împlinită – CURAJ

Publicat pe de Psihoterapeut Ioana Bejan

A patra nevoie emoțională de bază: nevoia de a avea CURAJ

Am ajuns la ultima nevoie emoțională fundamentală: nevoia de a avea curaj. Dar înainte de a aprofunda acest subiect, să facem o scurtă recapitulare a celor trei nevoi emoționale despre care am scris în articolele anterioare: să ne simțim CONECTAȚI, să simțim că CONTĂM și să ne simțim CAPABILI.

Curajul nu înseamnă doar să fii îndrăzneț sau neînfricat. Nu trebuie să sari cu parașuta sau să faci expediții periculoase ca să ai curaj. A avea curaj înseamnă să fii conectat cu inima ta, cu esența ființei tale, și să trăiești în armonie cu cine ești cu adevărat. Etimologic, cuvântul „curaj” provine din latinescul cor, care înseamnă „inimă”. Cu cât suntem mai conectați cu inima noastră, cu atât avem mai mult curaj să fim noi înșine.

Curajul se manifestă atunci când suntem hotărâți și putem face față provocărilor vieții. Dar ce se întâmplă atunci când simțim că suntem inferiori, că nu putem depăși obstacolele sau că orice încercare este sortită eșecului? Acest lucru arată că nevoia noastră de a ne simți încurajați nu a fost împlinită.

De-a lungul vieții, mediul în care ne dezvoltăm joacă un rol crucial în formarea curajului nostru. La început, acest mediu este reprezentat de familia noastră. Dacă mediul în care am crescut nu ne-a oferit sprijinul necesar pentru a dezvolta curajul, s-ar putea să ne confruntăm cu frici și nesiguranțe. Cum nu există familii perfecte și trecutul nu poate fi schimbat, putem crea în prezent locuri și situații în care să ne simțim încurajați.

A avea curaj nu înseamnă să fii perfect sau să reușești de fiecare dată. Înseamnă să te cunoști pe tine însuți, să-ți înțelegi nevoile și limitele, și să ai încrederea de a acționa conform valorilor tale, chiar și atunci când te simți vulnerabil.

Cum ne putem hrăni curajul și cum îi putem încuraja pe cei din jur:

  1. Focalizează-te pe resurse și abilități: În loc să te concentrezi pe defecte sau eșecuri, încearcă să îți pui în valoare calitățile, talentele și reușitele. Acestea sunt sursele tale de putere.
  2. Folosește cuvinte care să hrănească inima: Fii blând cu tine însuți și cu ceilalți. Complimentele, încurajările și cuvintele de susținere pot face minuni pentru încrederea și curajul cuiva. Criticile și reproșurile constante, în schimb, doar rănesc.
  3. Crează momente de bucurie și conexiune: Fă lucruri care îți aduc bucurie și care te conectează cu ceilalți într-un mod pozitiv. Râsul, dansul, creativitatea și timpul petrecut cu cei dragi sunt surse de curaj și optimism.
  4. Respectă-ți limitele și comunică nevoile: Curajul nu înseamnă să te forțezi dincolo de limitele tale. Este important să îți cunoști nevoile, să le respecți și să le comunici celor din jur într-un mod sănătos.
  5. Acceptă greșelile cu înțelegere: Greșelile fac parte din procesul de creștere. În loc să te critici aspru sau să te pedepsești, încearcă să privești greșelile ca pe niște lecții. Majoritatea greșelilor sunt făcute din lipsă de cunoaștere sau din frică, nu din rea-voință.
  6. Adoptă o atitudine de acceptare față de tine și față de ceilalți: Învață să te accepți așa cum ești și să îi accepți pe ceilalți fără a-i judeca. Există atâtea feluri de a fi și de a trai viața precum câți oameni sunt pe aceasta planetă (peste 8 miliarde). Nu este un fel de a trăi mai bun sau mai puțin bun iar fiecare persoană are dreptul să își urmeze propriul drum.

Curajul nu este despre a fi perfect sau neînfricat. Este despre a fi autentic, a te cunoaște pe tine însuți și a avea încrederea de a acționa conform valorilor și nevoilor tale. Fiecare pas mic pe care îl faci cu curaj te ajută să devii o versiune mai puternică și mai împlinită a ta.

Cele 4 nevoie emoționale pentru o viață împlinită – CAPABIL

Publicat pe de Psihoterapeut Ioana Bejan

A treia nevoie emoțională de bază: nevoia de a te simți CAPABIL

Nevoia de a te simți capabil este esențială pentru bunăstarea noastră emoțională și pentru încrederea în sine. Simțim că suntem capabili atunci când avem convingerea că putem să facem față provocărilor, să realizăm lucruri importante și să ne atingem obiectivele. Atunci când această nevoie este împlinită, ne simțim competenți, puternici și încrezători.

Când ne simțim neputincioși, inadecvați, că nu suntem în stare să facem lucruri sau că nu vom reuși niciodată, înseamnă că nevoia noastră de a fi capabili nu a fost împlinită. Aceasta sentimente pot fi rezultatul a unor experiențe dureroase, care pot să ne afecteze profund stima de sine și percepția asupra propriei noastre valori.

Neîncrederea în propria capacitate poate avea rădăcini adânci în copilărie. De exemplu, poate că nu ni s-a dat ocazia să contribuim în familie prin sarcini și activități casnice, ceea ce ne-ar fi ajutat să ne dezvoltăm sentimentul de competență. Sau poate ni s-a spus deseori că „nu suntem buni de nimic”, „nu suntem în stare” sau „suntem prea mici” pentru a face un anumit lucru. Poate am fost criticați sau corectați frecvent atunci când am încercat să realizăm ceva, sau poate chiar am fost pedepsiți atunci când am greșit.

Aceste experiențe din copilărie ne pot modela convingerile despre noi înșine ca adulți. Ajungem să credem că nu suntem suficient de buni, că nu putem face nimic bine, sau că trebuie să facem totul perfect pentru a fi valoroși. Aceste convingeri ne pot împiedica să ne asumăm riscuri, să încercăm lucruri noi și să ne urmăm visurile.

Vestea bună este că nu este totul pierdut. Așa cum spunea Alfred Adler, totul poate fi diferit. Chiar și la vârsta adultă, putem lucra pentru a ne împlini nevoia de a ne simți capabili. Un prim pas este să ne concentrăm mai mult pe ceea ce putem face deja, pe ceea ce ne reușește și pe abilitățile pe care le avem. Chiar și micile realizări contează și ne pot oferi încredere în forțele proprii.

De asemenea, este important să fim blânzi cu noi înșine și să ne permitem să greșim. Greșelile fac parte din procesul de învățare și dezvoltare. În loc să ne criticăm sau să ne învinovățim, putem încerca să vedem fiecare eșec ca pe o oportunitate de creștere.

În final, ne putem aminti că perfecțiunea nu este necesară pentru a fi valoroși. A fi capabil nu înseamnă să facem totul perfect, ci să avem curajul să încercăm, să învățăm și să ne adaptăm. Fiecare pas înainte, oricât de mic ar părea, ne apropie de a ne simți mai capabili și mai încrezători în viața noastră de zi cu zi.

Cele 4 nevoie emoționale pentru o viață împlinită – CONTEZ

Publicat pe de Psihoterapeut Ioana Bejan

A doua nevoie emoțională de bază, pentru a duce o viață împlinită: CONTEZ

Pentru a ne simți împliniți și fericiți, avem nevoie să știm că suntem semnificativi pentru cei din jurul nostru. Aceasta înseamnă să simțim că ceilalți au nevoie de noi, că suntem utili, ascultați și înțeleși. E vorba despre acea satisfacție care vine atunci când părerile, valorile și preferințele noastre sunt respectate și luate în considerare. Când simțim că ceea ce spunem și facem are un impact pozitiv, că suntem văzuți și apreciați, nevoia noastră de a conta este împlinită.

Ce se întâmplă când această nevoie nu este satisfăcută? Când ne simțim inutili sau nesemnificativi, apare un gol interior care poate duce la frustrare, tristețe și, în cele din urmă, la o scădere a stimei de sine. Lipsa sentimentului de importanță în relațiile noastre sau în viața de zi cu zi poate să ne afecteze profund bunăstarea emoțională.

Pentru a satisface această nevoie esențială, este important să ne construim relații cu persoane care țin cont de noi, care ne respectă valorile, credințele și nevoile. La rândul nostru, trebuie să oferim același respect și apreciere celor din jur. Aceasta creează un echilibru sănătos și o bază solidă pentru relații autentice și împlinitoare.

Un loc unde oamenii găsesc adesea acest sentiment de valoare este în cadrul unei ședințe de psihoterapie. Psihoterapia oferă un spațiu sigur unde te simți ascultat, unde părerile tale contează și unde poți explora liber cine ești și ce ai nevoie. Aici, putem simți că existăm cu adevărat, că suntem văzuți și înțeleși, iar acest lucru poate fi extrem de vindecător.

În concluzie, nevoia de a conta este un pilon esențial pentru bunăstarea noastră emoțională. Prin construirea unor relații bazate pe respect reciproc și prin căutarea unui spațiu unde ne simțim apreciați, putem să ne împlinim această nevoie și să trăim o viață mai plină de sens.

Cele 4 nevoie emoționale pentru o viață împlinită- CONECTAREA

Publicat pe de Psihoterapeut Ioana Bejan

 

Pentru a trăi o viață împlinită și pentru a ne simți bine cu noi înșine și în relațiile noastre, este esențial să ne îndeplinim cele 4 nevoi emoționale de bază. Aceste nevoi sunt ca un rezervor de combustibil pentru sufletul nostru. Dacă sunt împlinite, ne simțim valorizați, semnificativi, că aparținem, că suntem încurajați și că avem curaj.

Deși banii, statutul social, vacanțele luxoase, mașinile de top, o relație aparent perfectă sau o carieră de succes ne pot aduce bucurii pe termen scurt, nu vor fi suficiente dacă rezervorul nostru emoțional este gol. Când aceste nevoi emoționale nu sunt împlinite, vom simți mereu un gol interior, un „ceva” care ne lipsește fără să știm exact ce este. Acest gol poate deveni o sursă de stres major, care se poate transforma în anxietate sau depresie.

Așadar, vreau să-ți vorbesc despre cele 4 nevoi emoționale, cunoscute și sub numele de cei 4C: să te simți CONECTAT, să simți că CONTEZI, să te simți CAPABIL și să ai CURAJ.

Ce înseamnă să fii CONECTAT?

Un client m-a întrebat odată asta în timpul unei ședințe de terapie. I-am răspuns printr-o parabolă: La marginea unui sat trăia un pustnic. Într-o zi, satul a fost ars. Fără să stea pe gânduri, pustnicul și-a luat bocceluța și a plecat în căutarea altui sat, la marginea căruia să locuiască.

Această poveste simplă ilustrează un adevăr esențial: suntem făcuți să trăim împreună. De când oamenii trăiau în peșteri și dansau în jurul focului, am avut nevoie unii de alții. Nevoia de a fi conectați nu s-a schimbat deloc de atunci, chiar dacă vremurile s-au schimbat.

Suntem conectați atunci când simțim că avem un loc al nostru, când simțim că aparținem unei familii, unei relații de cuplu, unui grup de prieteni, unui loc de muncă sau unei comunități.

Când această nevoie nu este împlinită, ne simțim singuri, izolați, dați la o parte. Poate fi un sentiment care ne-a însoțit din copilărie și care ne-a influențat dezvoltarea ca adulți. Putem ajunge să credem că este ceva în neregulă cu noi sau că ceilalți nu sunt de încredere.

Cum îți poți împlini nevoia de CONECTARE?

Te poți simți conectat cu oamenii care împărtășesc interese și pasiuni similare cu ale tale sau cu cei alături de care te simți confortabil. Există astfel de persoane în viața ta? Dacă da, petrece mai mult timp cu ele. Dacă nu, nu este totul pierdut. Fiecare zi aduce oportunități noi pentru a întâlni astfel de oameni. Poți începe prin a participa la ateliere, evenimente sau alte activități unde poți întâlni persoane cu aceleași interese ca și tine. De asemenea, poți încerca să identifici acele persoane din viața ta cu care ai lucruri în comun și să aprofundezi relația.

În esență, împlinirea nevoii de conectare te va ajuta să simți că aparții, să te simți valoros și înțeles. Acesta este primul pas către o viață emoțională echilibrată și împlinită.

Cum să îți creezi un spațiu potrivit pentru a te simți bine cu tine

Publicat pe de Psihoterapeut Ioana Bejan

Alfred Adler spune că viața în sine este terapeutică. Iar eu cred că fiecare dintre noi poate să își creeze spațiu potrivit pentru a se simți bine. Este relativ simplu și la îndemăna oricui. Fiecare zi este potrivită pentru a începe.

Tot ce intră în corpul nostru și tot ce experimentăm, de la aer, mâncare și apă, până la gânduri, emoții și sentimente, are un circuit. Ce este bun pentru noi, ne hrănește, bucurie, vitalitate. Ce nu ne face bine, dacă nu este eliminat, ne devitalizează, ne face să ne simțim rău.

De-alungul vieții trăim emoții de toate tipurile. Unele dintre ele ne hrănesc, altele sunt dureroase, ne provoacă suferință. Când emoțiile dureroase ne copleșesc și nu pot fi exprimate, se vor aduna în noi, mai exact în subconștient. Treptat, ele vor deveni un bagaj pe care îl putem purta pe toată durata veții (în cazul în care nu ne ocupam de el). În cele mai multe situații, acest bagaj începe să se formeze când suntem copii. De multe ori putem să nu ne dăm seama că îl avem. Ne este atât de familiar, încât ajungem să ne identificăm cu el. Atunci când devine prea greu de dus, când ne apasă prea tare, va face să ne simțim rău și ne va încurca în viață. Poate fi în relații, la job, în intimitate, în imaginea pe care o avem despre noi…depinde unde apasă mai tare.

Putem să ne dăm seama când bagajul este prea mare dacă avem una sau mai multe din:

imagine nesanatoasă despre sine și propriul corp
descurajare, în cea mai mare parte a timpului
am dezvoltat comportamente care ne încurcă
stres, anxietate, burnout
diverse alte reacții ale corpului/somatizări

Instinctiv, vom caută căi prin a ne elibera. De multe ori alegem calea cea mai scurta, adică prin dependețe. Ne pot da iluzia de că ne simțim bine pentru moment, însă nu ne ajută pe termen lung. Mai mult, ne pot face rău suplimentar. Ca să ne fie bine cu noi, avem nevoie să ne creăm un spațiu sigur pentru noi.

Pentru a te simți bine cu tine ai nevoie de un spațiu care permite ca suferința să iasă și să fii în siguranță când se întâmplă asta.

Este important ca spațiul:

să fie în zona utilă a vieții (să nu iți pună sănătatea fizică și psihică sau siguranța în pericol)
să rezonezi cu el, să iți aducă o stare de bine, să fie relaxant, să te binedispună
să fie accesibil
să poți reveni la el ori de cate ori ai nevoie

Cum te poate ajuta:

crează o zonă în care să te poți simți în siguranță
ai control asupra a ceea ce se întâmplă
acționează într-un mod blând, adaptat ritmului tău și nevoilor tale
te ajută să iți exprimi emotille într-un mod adaptat ție
te poate pune în contat cu tine și crează acele momente de “aha” sau conștientizări
iți oferă o stare de bine
te ajută să te relaxezi
te poate ajuta să descoperi lucruri despre tine
te poate ajuta să găseșți un sens al vieții

Poate fi creat prin orice activitate din lista de mai jos, pe care să o faci în mod constat:

activități sportive, să faci mișcare, în general
muzică, fie că o asculți sau cânți (nu ai nevoie de voce, ideea este să te distrezi, să iți dea o stare de bine ), fie exersezi la un instrument
dans, chiar să dansezi în casă e o idee
tehnici de respirație
conectarea cu sine: rugăciune, meditație, mindfulness, scris (jurnal sau pur și simplu iți așterni gândurile pe o foaie, apoi o rupi și o arunci), psihoterapie
timp petrecut sau activități desfășurate în natură
desen, pictură, modelaj, croitorie, croșetat, orice din zona asta
film, teatru, orice din categoria artă

Pentru a putea observa un rezultat, poate să dureze o perioadă, nu mai mult, nici mai puțin de cât ai nevoie.

Practică cu consecvență, lasă-te ghidat de corpul tău, el îți va spune ce are nevoie și dă-ți voie să te eliberezi de tot ce te apasă.

Sexualitatea și educația sexuală – cum să le re-înveți ca adult

Publicat pe de Psihoterapeut Ioana BejanUn comentariu

Illustration by Emma Darvick

Sexul este firesc, plăcut și unic pentru fiecare persoană în parte.

Oare câți dintre noi au învățat sau au înțeles asta despre sex? Îmi aduc aminte de lecțiile de anatomie din clasa a 7-a, când ni s-au predat aparatele reproducătoare, moment în care unii dintre noi eram pe sub bănci de râs, alții de rușine. Apoi, prin liceu, venise o doamnă care ne-a vorbit despre SIDA și ne-a arătat cum se pune un prezervativ pe o banană. În școală, educația sexuală se limita la orele de anatomie, la a se enumera bolile cu transmitere sexuală și metodele de contracepție.

În familie, educația sexuală era făcută așa cum au înțeles părinții să o facă sau lipsea. Generații la rând am crescut cu o imagine distorsionată despre sex și educație sexuală: “sexul este murdar; este păcat să faci sex; este rușinos să faci sex; dacă faci sex, vei muri; femeile care fac sex sunt curve; femeile nu trebuie să simtă placere; educația sexuală îi învață pe copii să facă sex; educația sexuală le fură inocența copiilor;”

Adolescența este o perioadă a curiozității și a descoperirilor. Înainte de ‘89 și după, resursele despre educație sexuală erau limitate. Era educația religioasă care evidenția căile greșite de a-ți exprima sexualitatea – care, în mod ironic au servit ca o educație sexuală mai bună decât să nu fi învățat nimic. Au fost apoi revistele și filmele porno, care au luat avânt, imediat după Revoluție, dar și filmele artistice unde erau prezente scene de sex. Filmele și mass-media au completat spațiile libere pentru a înțelege cum funcționează, de fapt, sexul. Ceea ce nu a făcut decât să producă și mai multă confuzie.

Educația bazată pe evitare și pe rușine nu a servit atunci și nu servește nici în prezent. Lecțiile învățate despre sex și educație sexuală au fost de neclintit. Ne-au impactat imaginea despre sine, despre corpul nostru, despre cum suntem noi, ca femei, despre cum sunt bărbații, despre relațiile în care am intrat și alegerile pe care le-am făcut, despre funcționarea în cuplu și în intimitate.

Sexualitatea este ca o călătorie. Noi suntem ființe sexuale încă de la naștere și pe tot parcursul vieții. Orice zi este potrivită să re-învățam despre sex, sexualitatea și educație sexuală.

Când am început să caut informații și să învăț despre ce înseamnă sexualitate și educație sexuală, am fost uimită să aflu că există atât de multe informații despre care eu nu știam sau despre care nu am avut ocazia să învăț.

Sexualitatea și educația sexuală cuprinde 4 mari categorii:

1. Informații despre corp, dezvoltarea lui și cum funcționează

2. Intimitate, percepția asupra propriei intimități și cum o percepem în relație cu ceilalți

3. Sănătate emoțională, care se refera la: încrederea în sine, imaginea despre propiul corp, cum să dezvolți relații sănătoase, informații despre identitatea de gen (heterosexualitate, homosexualitate, bisexualitate)

4. Siguranță și protecție: în relație cu ceilalți (cum să recunoști și să te protejezi de un abuz sexual), în mediul online, modul în care mass-media poate influența imaginea despre corp, nuditate, sexualitate și sex.

Dintre aceste categorii, care iți sunt cele despre care ai cele mai multe informații și despre care ai puține informații sau deloc?

Iată o sugestie legată de cum ai putea să re-înveți despre sexualitate și educație sexuală:

Informează-te despre corpul tău și cum funcționează. Se poate să nu fi reținut prea multe de la lecțiile de anatomie sau chiar să nu-ți fi plăcut anatomia. Sau poate sunt informații noi pe care le-ai putea afla.

Clarifică care sunt credințele, valorile, limitele, opiniile pe care le ai față de sex și sexualitate Chiar dacă le-ai primit din familie, școală sau din educația religioasă, nu înseamnă că tot ce învățam ne este de folos. Părinții, educatorii sau alte persoane de referință ne transmit lucurile pe care le-au învățat la rândul lor. O parte sunt de folos, desigur. O parte, însă, nu sunt sau nu ne folosesc nouă. Dacă te încurcă în viață înseamnă că nu iți este de folos.

Dă-ți voie să afli și să experimentezi plăcerea și propria sexualitate. Plăcerea este o parte esențială și fireasca în viață sexuală. A o descoperi poate să fi o sursă de hrană emoțională și psihică.

Niciodată nu este prea tărziu să iți descoperi sexualitatea și să o explorezi.

Tu știi ce este cel mai bine pentru tine. Comunică-i partenerului tău care sunt nevoile și limitele tale. Află care sunt nevoile și limitele partenerului. Sexul este un act în care ceea ce se întâmplă trebuie să fie dorit de ambii parteneri, ambii să fie de acord cu ce se întâmplă, ambii să se simtă în siguranță și să simtă plăcere.