Cand ma gandesc la dezvoltarea noastra, ca adulti, imi vine in minte o gradina. Iar noi suntem plantele din ea.
Solul gradinii este locul unde ne-am nascut sau unde am crescut.
Tot ce am trait sau nu am trait, ce am simtit sau nu am simtit, ce am observat sau am fi vrut sa stim si tot ce am invatat sau nu am invatat, toate ne-au influentat dezvoltarea.
Atmosfera gradinii a devenit, mai apoi, atmosfera din suflet.
Daca in gradina au fost mai mult zilele senine si in sufletul nostru predomina zilele senine. Daca au fost mai multe zile innorate, cu schimbari bruste ale vremii sau perioade instabile si vremea din suflet poate fi la fel.
Pe masura ce plantele rasar si cresc, gradina se schimba. De aceea, gradina fiecaruia dintre noi este diferita. Inclusiv pentru fratii si surorile care au crescut in aceeasi familie.
Plantele se adapteaza la solul in care rasar, la conditiile meto, la spatiul disponibil, la celelalte plante din jur, la felul in care sunt ingrijite.
Cresc si dezvolta asa cum au nevoie sa le fie mai bine.
Si noi facem la fel. Ne-am adaptat la locul unde am crescut, la familia care ne-a crescut, la ce a fost posibil atunci. Am invatat sa functionam asa cum a fost necesar sa ne descurcam.
De acolo ne-am luat resursele si puterile. Acolo ne-am dezvoltat calitati si talente.
Acolo am invatat despre noi: cum suntem si cine suntem, cat putem si ce putem, ce ne place si ce nu ne place, ce acceptam si ce nu acceptam, ce ne dorim si ce nu de dorim.
Am mai invatat despre cum sunt femeile si despre cum sunt barbatii. Si tot acolo am invatat si despre cum sunt oamenii si cum este lumea.
Solul interior nu este bun sau rau, este asa cum ai avut tu nevoie sa fie, functional.