De ce femeile suferă de boli autoimune?


“80% dintre persoanele care suferă de boli autoimune sunt femei. Acestea sunt boli în care sistemul imunitar se întoarce împotriva corpului pe care ar trebui să-l protejeze.

De ce femeile? Pentru că cine, în această cultură, este programat să aibă grijă mereu de nevoile emoționale ale tuturor, să preia stresul celorlalți, să se identifice cu îndatoririle și rolul său, să fie mereu drăguță, să nu fie mânioasa în mod sănătos și să se simtă responsabilă pentru sentimentele altora? Femeile. Nu e o chestiune de gen, ci una culturală.”

- dr.Gabor Mate în podcastul The Mel Robbins Podcast (episod "Dr. Gabor Maté – The Shocking Link Between ADHD, Addiction, Autoimmune Diseases & Trauma) – linkul în primul comentariu


Șocant, nu?! Te regăsești printre aceste femei?
Eu, cu siguranță. O mare parte din viața mea m-au durut genunchii și gambele. Frecvent am în corp amorțeli și dureri.
Poate te gândești: e normal, pe toți ne doare câte ceva. Nu, nu este normal! Este normalizat. Adică, este perceput ca fiind ceva normal pentru că majoritatea simt ca noi.

Am învățat să avem grijă de ceilalți și ne-am uitat pe noi.
Am învățat să facem de toate și, cât mai multe în același timp.
Am învățat să ne descurcăm și să nu cerem ajutorul.

Am învățat că o femeie trebuie să fie:
- gospodina perfectă
-gazda perfectă
- mama perfectă
- soția perfectă
- să aibă un job unde, de regulă, i se cere performanță
- să aibă corpul perfect și arate bine pe stradă

și poate mai sunt.

Și, zi de zi, ne-a străduit să fim așa, în toate rolurile.
Rezultatul: ne epuizăm și nu mai avem timp pentru noi. Pentru că suntem învățate și obișnuite să dăm 2000% pentru ceilalți.

Cum te onorezi?, am fost întrebată, la un moment dat. Și nu am știut ce să răspund.

Nu înțelegeam ce înseamnă. Am căutat în dicționar și tot nu mi-a fost clar. Apoi am căutat să înțeleg. Și mi-a luat timp să pot procesa ce am descoperit pentru că era foarte simplu!

Am aflat că a te onora înseamnă:

- să te duci la toaletă când ai nevoie, să nu amâni
- să bei apă când ai nevoie
- să mănânci când ți-e foame
- să te odihnești, să dormi și sau te relaxezi când ai nevoie
- să faci activitățile pe rând (termini ceva și apoi te apuci de altceva); sau să le împarți pe categorii și pe zile;
- să spui nu când simți să spui nu;
- să ieși din medii, spații sau relații unde nu îți este bine;
- să îți oferi timp doar pentru tine;
- să îți cumperi ce îți place; să mănânci ce îți place; să faci ce îți place;
- să iei pauze atunci când ai obosit
- să ceri ajutorul și să accepți ajutorul
- să îți cunoști corpul și să îți organizezi zilele și activitățile în funcție de fazele ciclului menstrual

Pare mult? Pare dificil? Te gândești că nu o să poți?

Dar ai obosit, simți că așa nu mai merge, că trebuie să faci ceva, să schimbi ceva?

Alege un singul lucru din lista. Unul singur. Cel care ți se pare cel mai simplu, cel mai la îndemăna, pe care crezi că ți-e cel mai ușor să îl faci. Și fă-l timp de o lună, constant.

Și încă ceva!
Nicio femeie, dar absolut nicio femeie nu poate să fie perfectă în toate rolurile pe care le are! Însă poți să faci cât de bine poți tu, cu resursele pe care le ai. Dacă poți.

Să-ți mai spun?! :)
Nu toate femeile sunt făcute să fie în toate rolurile impuse de societate. Și e ok să fie așa.
Nu trebuie să fii mamă, soție, iubita, femeie de carieră, gospodină, să arați ca de pe reviste în același timp!

E ok să fii așa cum îți este bine ție și cum ți se potrivește cu cine ești tu! Atât.

Corpul tău merită să fie ascultat, nu corectat.


Corpul tău merită să fie ascultat, nu corectat.

De câte ori ți-ai cerut iertare corpului tău?

Pentru nopțile în care l-ai împins mai departe decât putea. Pentru zilele în care i-ai cerut să se prefacă că nu doare.

Corpul tău nu greșește. El doar încearcă să supraviețuiască.

Vindecarea nu începe cu o luptă. Ci cu o îmbrățișare tăcută.

Cum ar fi să îi spui corpului tău? „Te văd. Îți mulțumesc că ai rămas cu mine.”

(poza este făcută într-o nu știu care vară, unde sper să mă întorc 🙂 )

Nu trebuie să fii perfect/ă, doar să fii tu.


Sunt momente în care poți să simți emoții de care să îți fie rușine sau să simți vinovăție.

Uneori simțim furie, invidie, gelozie, ură, resentimente, frică, rușine, tristețe adâncă sau chiar dezgust. Alteori ne încearcă disperarea, neputința sau dorința de a fugi din fața responsabilităților. Și este în regulă. Emoțiile nu ne definesc valoarea ca oameni. Ele sunt doar semnale, reacții firești la ceea ce trăim.

Însă, dacă te judeci pentru ele, nu are cum să te ajute să fii mai bine. Cu toții experimentăm astfel de emoții de-a lungul vieții.

Când înveți să le primești cu blândețe, fără să te critici sau să te condamni, faci un pas către o relație mai sănătoasă cu tine însuți. Nu trebuie să fii perfect/ă. Trebuie doar să fii sincer/ă cu tine. ❤️

Trucuri simple pentru a scăpa de stările depresive


Plouă necontenit de ieri. Cerul plumburiu, frig, ceață. Am făcut focul în sobă. Nu-ți vine să ieși de sub plapumă. Și, ieri dimineață, nici nu îmi venea. Simțeam că aș putea dormi muuuult, că aș vrea să dorm toată viața mea.

Îmi plac lumina și soarele. Iar vremea asta mă deprimă, îmi creează stări depresive. Am făcut, totuși, un efort și m-am ridicat în picioare. Apoi, alt efort și mi-am pus muzică veselă, Louis Armstrong, „Zip-a-dee-doo-dah” (pentru curioși și inspirație, las linkul aici ☺️).

Apoi am ieșit pe cerdac și am stat un pic în aerul rece cu miros de ploaie. Mi-a făcut bine, mi-a trezit toate simțurile. În zilele în care nu plouă și am stări de deprimare (și nu sunt la menstruație), dimineața mă spăl cu apă rece pe față. Apoi mi-am făcut un ceai și m-am cocoloșit în pătura. M-am uitat la filme, am citit și am jucat scrabble. Și am mâncat ciocolată.

Alteori mă ajută să fac mișcare. Fac yoga, ies prin grădină și îmi găsesc activități fizice care să includă efort sau merg până la piață (depinde unde sunt – la bloc sau la munte).

Stările depresive sunt ca scaiul. Cu cât stai mai mult, cu atât se prind mai bine de tine. Și nu vreau astfel de scai pe mine. 😅 Până seara m-am simțit mai bine.

Astăzi m-am trezit cu chef de muncă și cu idei creative. Iar dimineața mi-am petrecut-o la fel: (nu vreau să mi se reîntoarcă starea depresivă) am pus muzică veselă, mi-am făcut ceai, am ieșit pe cerdac și am inspirat aerul rece cu miros de ploaie. Dacă ar fi fost caldă, aș fi ieșit în ploaie, însă nu vreau să răcesc. O să aștept vara viitoare.

Ghid antistres pentru minte, corp și suflet


Burnout. Cum să spargi cercul vicios al stresului


 

Am descoperit această carte (Burnout. Cum să spargi ercul vicios al stresului) în perioada în care mă recuperam după un episod de burnout. Ce mi-a folosit cel mai mult a fost să înțeleg cum funcționează cercul vicios al stresului. Stresul rămâne în corp, chiar dacă situațiile stresante au trecut sau factorii de stres nu mai sunt prezenți. Dacă nu facem ceva pentru a-l elibera, își va găsi o cale să iasă, uneori imediat, uneori la mult timp după aceea, cum mi s-a întâmplat mie.

Episodul meu de burnout s-a declanșat la un an după ce am ieșit dintr-o situație extrem de stresantă. Înainte de pandemie, lucram la un proiect solicitant pe termen lung, oferind suport emoțional și social vârstnicilor singuri. Odată cu pandemia, presiunea a crescut enorm, iar nevoia lor de sprijin a explodat. Primeam sute de apeluri zilnic, telefonul suna continuu, uneori cu mai multe apeluri în același timp. Am reușit să fac față până aproape de finalul anului, dar, la un moment dat, am simțit că nu mai pot și am renunțat la proiect.

Desi eu m-am simțit mult mai bine după, nu am conștientizat că asta era doar vârful iceberg-ului. Nu mi-am dat seama că stresul acumulat încă era în mine. Părea că sunt relaxată, viața mea avea un ritm mai calm, dar la un an după, stresul a găsit un moment să iasă la suprafață. A fost o explozie tăcută: într-o dimineață am făcut o formă severă de vertij. Dintr-odată, totul se învârtea cu mine, chiar și cu ochii închiși. Am stat două săptămâni în pat, incapabilă să fac altceva decât să stau nemișcată. M-a pus efectiv la pământ. După investigații medicale, tratament și proceduri specifice, am reușit să am început să mă recuperez, pas cu pas. La început, am reușit să stau în fund, apoi să merg sprijinită de pereți, iar în final, cu ajutorul cuiva. Mi-au trebuit două luni să-mi recapăt complet echilibrul.
A fost o experiență a fost extrem de dificilă, din care am învățat atât de multe! Și-așa am ajuns să citesc cartea despre care îți vorbesc.

Ce m-a mai ajutat în perioada de recuperare: exercițiile de respirație, să scriu, recuperarea terapeutică, odihna, timpul petrecut în natură, sesiunile de psihoterapie la care am apelat atunci și să mă uit la mine cu înțelegere, blandețe și acceptare.

Cartea oferă numeroase tehnici simple și accesibile pentru a scoate stresul din corp, iar eu le aplic chiar și acum. Nu că nu aș fi știut deja aceste lucruri, dar când ești prins în mijlocul furtunii, ai nevoie să ți se reamintească drumul. Ai nevoie de cineva care să te ghideze, să îți ofere susținere și să îți arate cum să faci față stresului.

Pe scurt, am învățat că stresul nu dispare de la sine doar pentru că situațiile stresante au trecut. Este esențial să ne ocupăm activ de eliberarea acestuia din corp, pentru că altfel, poate reveni și să ne afecteze la mult timp după ce am crezut că totul s-a liniștit.
 

Importanța ciclului circadian pentru sănătate și starea de bine


Înainte, oamenii erau mai sănătoși, nu exista atât stres, atâtea boli și trăiau mai mult. Cred ca ați auzit de multe ori asta și, probabil, fiecare dintre noi a gandit-o sau a spus-o la un moment dat.

Și care este secretul? Mâncatul mai sănătos, cu mai puține pesticide, e-uri, aditivi & alte chimicale, poate ar fi că oamenii reușeau să treacă cu mai multă ușurință prin încercările vieții, poate ar fi trăitul la țară/munte, în natură si lucru pământului. Eu cred că toate câte un pic din astea și…un aspect foarte important pe care l-am uitat sau la care nu ne gândim. Poate pentru că este prea banal: ciclul circadian (ciclul zi-noapte, lumină/întuneric).

Când tehnologia nu luase atat de mult avânt, când electrificarea nu ajunsese până în cele mai îndepărtate cătune, oamenii se ghidau fix după zi și după noapte. Bunicii mei știau cât este ceasul fără să aibă nevoie de ceas, doar ghidându-se după poziția soarelui pe cer ziua, și după apariția lunii si a stelelor, noaptea. Viața lor era trăită in ritm. Și de asta are nevoie corpul nostru, de ritm în acord cu natura.

Cartea aceasta cuprinde informații obținute în urma a ani de cercetări și studii științifice despre ceea ce bunicii mei știau deja: să te culci in jurul orei 10, să te trezești cat mai aproape de răsărit și să mananci la ore fixe.

Echilibrul nostru emoțional, sănătatea fizică și psihică sunt influențate, in mare parte de cât de mult ne sincronizăm viața cu ciclul lumină- întuneric și cum ne programăm activitățile în funcție de asta. Corpul nostru o face deja, pentru că este programat din fabrică să o facă. Tot ce trebuie ca noi să facem este să îl ascultăm.

O să las aici câteva idei din carte:

– cand se face seară, corpul se pregătește de somn și începe să secrete melatonină, de aceea este important ca seara să avem în case lumină blândă (veioze, luminițe, lumânări) și nu lumină care să cadă puternic din tavan. Romantic, nu?! ☺️

-folosirea ecranelor înainte de somn și în perioada serii/nopții, bulversează corpul și îl forțează să secrete cortizol, responsabil cu nivelul de stres din corp (știu, aici e o mare provocare, atât timp cât există Netflix 🙈)

– când ne trezim este indicat să ne expunem la lumină naturală si să amânăm pe cât putem verificarea telefonului

– pentru noi, femeile este foarte important ca micul-dejun să fie luat în maxim o oră de la trezire, factor important la menținerea echilibrului hormonal (asta o spun toți nutritioniștii pe care îi urmăresc sau cu care colaborez)

– echilibrul hormonal este menținut și susținut atunci cand luam mesele la ore fixe (aproximativ aceleași ore în fiecare zi)

Știu, deși pare simplu, e o provocare pentru noi, în contextul vieții actuale! Însă, eu zic că merită încercat cu ce se poate și cât se poate.

E mai ieftin decât orice dietă, tratament sau sesiune de psihoterapie. 😅