Psihoterapeut Ioana Bejan

Burnout. Cum să spargi cercul vicios al stresului

Publicat pe august 5, 2024septembrie 10, 2024 de Psihoterapeut Ioana Bejan

Am descoperit această carte (Burnout. Cum să spargi ercul vicios al stresului) în perioada în care mă recuperam după un episod de burnout. Ce mi-a folosit cel mai mult a fost să înțeleg cum funcționează cercul vicios al stresului. Stresul rămâne în corp, chiar dacă situațiile stresante au trecut sau factorii de stres nu mai sunt prezenți. Dacă nu facem ceva pentru a-l elibera, își va găsi o cale să iasă, uneori imediat, uneori la mult timp după aceea, cum mi s-a întâmplat mie.

Episodul meu de burnout s-a declanșat la un an după ce am ieșit dintr-o situație extrem de stresantă. Înainte de pandemie, lucram la un proiect solicitant pe termen lung, oferind suport emoțional și social vârstnicilor singuri. Odată cu pandemia, presiunea a crescut enorm, iar nevoia lor de sprijin a explodat. Primeam sute de apeluri zilnic, telefonul suna continuu, uneori cu mai multe apeluri în același timp. Am reușit să fac față până aproape de finalul anului, dar, la un moment dat, am simțit că nu mai pot și am renunțat la proiect.

Desi eu m-am simțit mult mai bine după, nu am conștientizat că asta era doar vârful iceberg-ului. Nu mi-am dat seama că stresul acumulat încă era în mine. Părea că sunt relaxată, viața mea avea un ritm mai calm, dar la un an după, stresul a găsit un moment să iasă la suprafață. A fost o explozie tăcută: într-o dimineață am făcut o formă severă de vertij. Dintr-odată, totul se învârtea cu mine, chiar și cu ochii închiși. Am stat două săptămâni în pat, incapabilă să fac altceva decât să stau nemișcată. M-a pus efectiv la pământ. După investigații medicale, tratament și proceduri specifice, am reușit să am început să mă recuperez, pas cu pas. La început, am reușit să stau în fund, apoi să merg sprijinită de pereți, iar în final, cu ajutorul cuiva. Mi-au trebuit două luni să-mi recapăt complet echilibrul.
A fost o experiență a fost extrem de dificilă, din care am învățat atât de multe! Și-așa am ajuns să citesc cartea despre care îți vorbesc.

Ce m-a mai ajutat în perioada de recuperare: exercițiile de respirație, să scriu, recuperarea terapeutică, odihna, timpul petrecut în natură, sesiunile de psihoterapie la care am apelat atunci și să mă uit la mine cu înțelegere, blandețe și acceptare.

Cartea oferă numeroase tehnici simple și accesibile pentru a scoate stresul din corp, iar eu le aplic chiar și acum. Nu că nu aș fi știut deja aceste lucruri, dar când ești prins în mijlocul furtunii, ai nevoie să ți se reamintească drumul. Ai nevoie de cineva care să te ghideze, să îți ofere susținere și să îți arate cum să faci față stresului.

Pe scurt, am învățat că stresul nu dispare de la sine doar pentru că situațiile stresante au trecut. Este esențial să ne ocupăm activ de eliberarea acestuia din corp, pentru că altfel, poate reveni și să ne afecteze la mult timp după ce am crezut că totul s-a liniștit.

Importanța ciclului circadian pentru sănătate și starea de bine

Publicat pe august 1, 2024august 28, 2024 de Psihoterapeut Ioana Bejan

Înainte, oamenii erau mai sănătoși, nu exista atât stres, atâtea boli și trăiau mai mult. Cred ca ați auzit de multe ori asta și, probabil, fiecare dintre noi a gandit-o sau a spus-o la un moment dat.

Și care este secretul? Mâncatul mai sănătos, cu mai puține pesticide, e-uri, aditivi & alte chimicale, poate ar fi că oamenii reușeau să treacă cu mai multă ușurință prin încercările vieții, poate ar fi trăitul la țară/munte, în natură si lucru pământului. Eu cred că toate câte un pic din astea și…un aspect foarte important pe care l-am uitat sau la care nu ne gândim. Poate pentru că este prea banal: ciclul circadian (ciclul zi-noapte, lumină/întuneric).

Când tehnologia nu luase atat de mult avânt, când electrificarea nu ajunsese până în cele mai îndepărtate cătune, oamenii se ghidau fix după zi și după noapte. Bunicii mei știau cât este ceasul fără să aibă nevoie de ceas, doar ghidându-se după poziția soarelui pe cer ziua, și după apariția lunii si a stelelor, noaptea. Viața lor era trăită in ritm. Și de asta are nevoie corpul nostru, de ritm în acord cu natura.

Cartea aceasta cuprinde informații obținute în urma a ani de cercetări și studii științifice despre ceea ce bunicii mei știau deja: să te culci in jurul orei 10, să te trezești cat mai aproape de răsărit și să mananci la ore fixe.

Echilibrul nostru emoțional, sănătatea fizică și psihică sunt influențate, in mare parte de cât de mult ne sincronizăm viața cu ciclul lumină- întuneric și cum ne programăm activitățile în funcție de asta. Corpul nostru o face deja, pentru că este programat din fabrică să o facă. Tot ce trebuie ca noi să facem este să îl ascultăm.

O să las aici câteva idei din carte:

– cand se face seară, corpul se pregătește de somn și începe să secrete melatonină, de aceea este important ca seara să avem în case lumină blândă (veioze, luminițe, lumânări) și nu lumină care să cadă puternic din tavan. Romantic, nu?!

-folosirea ecranelor înainte de somn și în perioada serii/nopții, bulversează corpul și îl forțează să secrete cortizol, responsabil cu nivelul de stres din corp (știu, aici e o mare provocare, atât timp cât există Netflix )

– când ne trezim este indicat să ne expunem la lumină naturală si să amânăm pe cât putem verificarea telefonului

– pentru noi, femeile este foarte important ca micul-dejun să fie luat în maxim o oră de la trezire, factor important la menținerea echilibrului hormonal (asta o spun toți nutritioniștii pe care îi urmăresc sau cu care colaborez)

– echilibrul hormonal este menținut și susținut atunci cand luam mesele la ore fixe (aproximativ aceleași ore în fiecare zi)

Știu, deși pare simplu, e o provocare pentru noi, în contextul vieții actuale! Însă, eu zic că merită încercat cu ce se poate și cât se poate.

E mai ieftin decât orice dietă, tratament sau sesiune de psihoterapie.

Cele 4 nevoie emoționale pentru o viață împlinită – CURAJ

Publicat pe martie 15, 2024septembrie 3, 2024 de Psihoterapeut Ioana Bejan

A patra nevoie emoțională de bază: nevoia de a avea CURAJ

Am ajuns la ultima nevoie emoțională fundamentală: nevoia de a avea curaj. Dar înainte de a aprofunda acest subiect, să facem o scurtă recapitulare a celor trei nevoi emoționale despre care am scris în articolele anterioare: să ne simțim CONECTAȚI, să simțim că CONTĂM și să ne simțim CAPABILI.

Curajul nu înseamnă doar să fii îndrăzneț sau neînfricat. Nu trebuie să sari cu parașuta sau să faci expediții periculoase ca să ai curaj. A avea curaj înseamnă să fii conectat cu inima ta, cu esența ființei tale, și să trăiești în armonie cu cine ești cu adevărat. Etimologic, cuvântul „curaj” provine din latinescul cor, care înseamnă „inimă”. Cu cât suntem mai conectați cu inima noastră, cu atât avem mai mult curaj să fim noi înșine.

Curajul se manifestă atunci când suntem hotărâți și putem face față provocărilor vieții. Dar ce se întâmplă atunci când simțim că suntem inferiori, că nu putem depăși obstacolele sau că orice încercare este sortită eșecului? Acest lucru arată că nevoia noastră de a ne simți încurajați nu a fost împlinită.

De-a lungul vieții, mediul în care ne dezvoltăm joacă un rol crucial în formarea curajului nostru. La început, acest mediu este reprezentat de familia noastră. Dacă mediul în care am crescut nu ne-a oferit sprijinul necesar pentru a dezvolta curajul, s-ar putea să ne confruntăm cu frici și nesiguranțe. Cum nu există familii perfecte și trecutul nu poate fi schimbat, putem crea în prezent locuri și situații în care să ne simțim încurajați.

A avea curaj nu înseamnă să fii perfect sau să reușești de fiecare dată. Înseamnă să te cunoști pe tine însuți, să-ți înțelegi nevoile și limitele, și să ai încrederea de a acționa conform valorilor tale, chiar și atunci când te simți vulnerabil.

Cum ne putem hrăni curajul și cum îi putem încuraja pe cei din jur:

Focalizează-te pe resurse și abilități: În loc să te concentrezi pe defecte sau eșecuri, încearcă să îți pui în valoare calitățile, talentele și reușitele. Acestea sunt sursele tale de putere.
Folosește cuvinte care să hrănească inima: Fii blând cu tine însuți și cu ceilalți. Complimentele, încurajările și cuvintele de susținere pot face minuni pentru încrederea și curajul cuiva. Criticile și reproșurile constante, în schimb, doar rănesc.
Crează momente de bucurie și conexiune: Fă lucruri care îți aduc bucurie și care te conectează cu ceilalți într-un mod pozitiv. Râsul, dansul, creativitatea și timpul petrecut cu cei dragi sunt surse de curaj și optimism.
Respectă-ți limitele și comunică nevoile: Curajul nu înseamnă să te forțezi dincolo de limitele tale. Este important să îți cunoști nevoile, să le respecți și să le comunici celor din jur într-un mod sănătos.
Acceptă greșelile cu înțelegere: Greșelile fac parte din procesul de creștere. În loc să te critici aspru sau să te pedepsești, încearcă să privești greșelile ca pe niște lecții. Majoritatea greșelilor sunt făcute din lipsă de cunoaștere sau din frică, nu din rea-voință.
Adoptă o atitudine de acceptare față de tine și față de ceilalți: Învață să te accepți așa cum ești și să îi accepți pe ceilalți fără a-i judeca. Există atâtea feluri de a fi și de a trai viața precum câți oameni sunt pe aceasta planetă (peste 8 miliarde). Nu este un fel de a trăi mai bun sau mai puțin bun iar fiecare persoană are dreptul să își urmeze propriul drum.

Curajul nu este despre a fi perfect sau neînfricat. Este despre a fi autentic, a te cunoaște pe tine însuți și a avea încrederea de a acționa conform valorilor și nevoilor tale. Fiecare pas mic pe care îl faci cu curaj te ajută să devii o versiune mai puternică și mai împlinită a ta.

Cele 4 nevoie emoționale pentru o viață împlinită – CAPABIL

Publicat pe ianuarie 21, 2024septembrie 3, 2024 de Psihoterapeut Ioana Bejan

A treia nevoie emoțională de bază: nevoia de a te simți CAPABIL

Nevoia de a te simți capabil este esențială pentru bunăstarea noastră emoțională și pentru încrederea în sine. Simțim că suntem capabili atunci când avem convingerea că putem să facem față provocărilor, să realizăm lucruri importante și să ne atingem obiectivele. Atunci când această nevoie este împlinită, ne simțim competenți, puternici și încrezători.

Când ne simțim neputincioși, inadecvați, că nu suntem în stare să facem lucruri sau că nu vom reuși niciodată, înseamnă că nevoia noastră de a fi capabili nu a fost împlinită. Aceasta sentimente pot fi rezultatul a unor experiențe dureroase, care pot să ne afecteze profund stima de sine și percepția asupra propriei noastre valori.

Neîncrederea în propria capacitate poate avea rădăcini adânci în copilărie. De exemplu, poate că nu ni s-a dat ocazia să contribuim în familie prin sarcini și activități casnice, ceea ce ne-ar fi ajutat să ne dezvoltăm sentimentul de competență. Sau poate ni s-a spus deseori că „nu suntem buni de nimic”, „nu suntem în stare” sau „suntem prea mici” pentru a face un anumit lucru. Poate am fost criticați sau corectați frecvent atunci când am încercat să realizăm ceva, sau poate chiar am fost pedepsiți atunci când am greșit.

Aceste experiențe din copilărie ne pot modela convingerile despre noi înșine ca adulți. Ajungem să credem că nu suntem suficient de buni, că nu putem face nimic bine, sau că trebuie să facem totul perfect pentru a fi valoroși. Aceste convingeri ne pot împiedica să ne asumăm riscuri, să încercăm lucruri noi și să ne urmăm visurile.

Vestea bună este că nu este totul pierdut. Așa cum spunea Alfred Adler, totul poate fi diferit. Chiar și la vârsta adultă, putem lucra pentru a ne împlini nevoia de a ne simți capabili. Un prim pas este să ne concentrăm mai mult pe ceea ce putem face deja, pe ceea ce ne reușește și pe abilitățile pe care le avem. Chiar și micile realizări contează și ne pot oferi încredere în forțele proprii.

De asemenea, este important să fim blânzi cu noi înșine și să ne permitem să greșim. Greșelile fac parte din procesul de învățare și dezvoltare. În loc să ne criticăm sau să ne învinovățim, putem încerca să vedem fiecare eșec ca pe o oportunitate de creștere.

În final, ne putem aminti că perfecțiunea nu este necesară pentru a fi valoroși. A fi capabil nu înseamnă să facem totul perfect, ci să avem curajul să încercăm, să învățăm și să ne adaptăm. Fiecare pas înainte, oricât de mic ar părea, ne apropie de a ne simți mai capabili și mai încrezători în viața noastră de zi cu zi.

Cele 4 nevoie emoționale pentru o viață împlinită – CONTEZ

Publicat pe ianuarie 10, 2024septembrie 3, 2024 de Psihoterapeut Ioana Bejan

A doua nevoie emoțională de bază, pentru a duce o viață împlinită: CONTEZ

Pentru a ne simți împliniți și fericiți, avem nevoie să știm că suntem semnificativi pentru cei din jurul nostru. Aceasta înseamnă să simțim că ceilalți au nevoie de noi, că suntem utili, ascultați și înțeleși. E vorba despre acea satisfacție care vine atunci când părerile, valorile și preferințele noastre sunt respectate și luate în considerare. Când simțim că ceea ce spunem și facem are un impact pozitiv, că suntem văzuți și apreciați, nevoia noastră de a conta este împlinită.

Ce se întâmplă când această nevoie nu este satisfăcută? Când ne simțim inutili sau nesemnificativi, apare un gol interior care poate duce la frustrare, tristețe și, în cele din urmă, la o scădere a stimei de sine. Lipsa sentimentului de importanță în relațiile noastre sau în viața de zi cu zi poate să ne afecteze profund bunăstarea emoțională.

Pentru a satisface această nevoie esențială, este important să ne construim relații cu persoane care țin cont de noi, care ne respectă valorile, credințele și nevoile. La rândul nostru, trebuie să oferim același respect și apreciere celor din jur. Aceasta creează un echilibru sănătos și o bază solidă pentru relații autentice și împlinitoare.

Un loc unde oamenii găsesc adesea acest sentiment de valoare este în cadrul unei ședințe de psihoterapie. Psihoterapia oferă un spațiu sigur unde te simți ascultat, unde părerile tale contează și unde poți explora liber cine ești și ce ai nevoie. Aici, putem simți că existăm cu adevărat, că suntem văzuți și înțeleși, iar acest lucru poate fi extrem de vindecător.

În concluzie, nevoia de a conta este un pilon esențial pentru bunăstarea noastră emoțională. Prin construirea unor relații bazate pe respect reciproc și prin căutarea unui spațiu unde ne simțim apreciați, putem să ne împlinim această nevoie și să trăim o viață mai plină de sens.

Cele 4 nevoie emoționale pentru o viață împlinită- CONECTAREA

Publicat pe ianuarie 10, 2024septembrie 4, 2024 de Psihoterapeut Ioana Bejan

Pentru a trăi o viață împlinită și pentru a ne simți bine cu noi înșine și în relațiile noastre, este esențial să ne îndeplinim cele 4 nevoi emoționale de bază. Aceste nevoi sunt ca un rezervor de combustibil pentru sufletul nostru. Dacă sunt împlinite, ne simțim valorizați, semnificativi, că aparținem, că suntem încurajați și că avem curaj.

Deși banii, statutul social, vacanțele luxoase, mașinile de top, o relație aparent perfectă sau o carieră de succes ne pot aduce bucurii pe termen scurt, nu vor fi suficiente dacă rezervorul nostru emoțional este gol. Când aceste nevoi emoționale nu sunt împlinite, vom simți mereu un gol interior, un „ceva” care ne lipsește fără să știm exact ce este. Acest gol poate deveni o sursă de stres major, care se poate transforma în anxietate sau depresie.

Așadar, vreau să-ți vorbesc despre cele 4 nevoi emoționale, cunoscute și sub numele de cei 4C: să te simți CONECTAT, să simți că CONTEZI, să te simți CAPABIL și să ai CURAJ.

Ce înseamnă să fii CONECTAT?

Un client m-a întrebat odată asta în timpul unei ședințe de terapie. I-am răspuns printr-o parabolă: La marginea unui sat trăia un pustnic. Într-o zi, satul a fost ars. Fără să stea pe gânduri, pustnicul și-a luat bocceluța și a plecat în căutarea altui sat, la marginea căruia să locuiască.

Această poveste simplă ilustrează un adevăr esențial: suntem făcuți să trăim împreună. De când oamenii trăiau în peșteri și dansau în jurul focului, am avut nevoie unii de alții. Nevoia de a fi conectați nu s-a schimbat deloc de atunci, chiar dacă vremurile s-au schimbat.

Suntem conectați atunci când simțim că avem un loc al nostru, când simțim că aparținem unei familii, unei relații de cuplu, unui grup de prieteni, unui loc de muncă sau unei comunități.

Când această nevoie nu este împlinită, ne simțim singuri, izolați, dați la o parte. Poate fi un sentiment care ne-a însoțit din copilărie și care ne-a influențat dezvoltarea ca adulți. Putem ajunge să credem că este ceva în neregulă cu noi sau că ceilalți nu sunt de încredere.

Cum îți poți împlini nevoia de CONECTARE?

Te poți simți conectat cu oamenii care împărtășesc interese și pasiuni similare cu ale tale sau cu cei alături de care te simți confortabil. Există astfel de persoane în viața ta? Dacă da, petrece mai mult timp cu ele. Dacă nu, nu este totul pierdut. Fiecare zi aduce oportunități noi pentru a întâlni astfel de oameni. Poți începe prin a participa la ateliere, evenimente sau alte activități unde poți întâlni persoane cu aceleași interese ca și tine. De asemenea, poți încerca să identifici acele persoane din viața ta cu care ai lucruri în comun și să aprofundezi relația.

În esență, împlinirea nevoii de conectare te va ajuta să simți că aparții, să te simți valoros și înțeles. Acesta este primul pas către o viață emoțională echilibrată și împlinită.

Cum să îți creezi un spațiu potrivit pentru a te simți bine cu tine

Publicat pe februarie 16, 2022august 8, 2024 de Psihoterapeut Ioana Bejan

Alfred Adler spune că viața în sine este terapeutică. Iar eu cred că fiecare dintre noi poate să își creeze spațiu potrivit pentru a se simți bine. Este relativ simplu și la îndemăna oricui. Fiecare zi este potrivită pentru a începe.

Tot ce intră în corpul nostru și tot ce experimentăm, de la aer, mâncare și apă, până la gânduri, emoții și sentimente, are un circuit. Ce este bun pentru noi, ne hrănește, bucurie, vitalitate. Ce nu ne face bine, dacă nu este eliminat, ne devitalizează, ne face să ne simțim rău.

De-alungul vieții trăim emoții de toate tipurile. Unele dintre ele ne hrănesc, altele sunt dureroase, ne provoacă suferință. Când emoțiile dureroase ne copleșesc și nu pot fi exprimate, se vor aduna în noi, mai exact în subconștient. Treptat, ele vor deveni un bagaj pe care îl putem purta pe toată durata veții (în cazul în care nu ne ocupam de el). În cele mai multe situații, acest bagaj începe să se formeze când suntem copii. De multe ori putem să nu ne dăm seama că îl avem. Ne este atât de familiar, încât ajungem să ne identificăm cu el. Atunci când devine prea greu de dus, când ne apasă prea tare, va face să ne simțim rău și ne va încurca în viață. Poate fi în relații, la job, în intimitate, în imaginea pe care o avem despre noi…depinde unde apasă mai tare.

Putem să ne dăm seama când bagajul este prea mare dacă avem una sau mai multe din:

imagine nesanatoasă despre sine și propriul corp
descurajare, în cea mai mare parte a timpului
am dezvoltat comportamente care ne încurcă
stres, anxietate, burnout
diverse alte reacții ale corpului/somatizări

Instinctiv, vom caută căi prin a ne elibera. De multe ori alegem calea cea mai scurta, adică prin dependețe. Ne pot da iluzia de că ne simțim bine pentru moment, însă nu ne ajută pe termen lung. Mai mult, ne pot face rău suplimentar. Ca să ne fie bine cu noi, avem nevoie să ne creăm un spațiu sigur pentru noi.

Pentru a te simți bine cu tine ai nevoie de un spațiu care permite ca suferința să iasă și să fii în siguranță când se întâmplă asta.

Este important ca spațiul:

să fie în zona utilă a vieții (să nu iți pună sănătatea fizică și psihică sau siguranța în pericol)
să rezonezi cu el, să iți aducă o stare de bine, să fie relaxant, să te binedispună
să fie accesibil
să poți reveni la el ori de cate ori ai nevoie

Cum te poate ajuta:

crează o zonă în care să te poți simți în siguranță
ai control asupra a ceea ce se întâmplă
acționează într-un mod blând, adaptat ritmului tău și nevoilor tale
te ajută să iți exprimi emotille într-un mod adaptat ție
te poate pune în contat cu tine și crează acele momente de “aha” sau conștientizări
iți oferă o stare de bine
te ajută să te relaxezi
te poate ajuta să descoperi lucruri despre tine
te poate ajuta să găseșți un sens al vieții

Poate fi creat prin orice activitate din lista de mai jos, pe care să o faci în mod constat:

activități sportive, să faci mișcare, în general
muzică, fie că o asculți sau cânți (nu ai nevoie de voce, ideea este să te distrezi, să iți dea o stare de bine ), fie exersezi la un instrument
dans, chiar să dansezi în casă e o idee
tehnici de respirație
conectarea cu sine: rugăciune, meditație, mindfulness, scris (jurnal sau pur și simplu iți așterni gândurile pe o foaie, apoi o rupi și o arunci), psihoterapie
timp petrecut sau activități desfășurate în natură
desen, pictură, modelaj, croitorie, croșetat, orice din zona asta
film, teatru, orice din categoria artă

Pentru a putea observa un rezultat, poate să dureze o perioadă, nu mai mult, nici mai puțin de cât ai nevoie.

Practică cu consecvență, lasă-te ghidat de corpul tău, el îți va spune ce are nevoie și dă-ți voie să te eliberezi de tot ce te apasă.

Sexualitatea și educația sexuală – cum să le re-înveți ca adult

Publicat pe septembrie 8, 2021august 8, 2024 de Psihoterapeut Ioana BejanUn comentariu

Illustration by Emma Darvick

Sexul este firesc, plăcut și unic pentru fiecare persoană în parte.

Oare câți dintre noi au învățat sau au înțeles asta despre sex? Îmi aduc aminte de lecțiile de anatomie din clasa a 7-a, când ni s-au predat aparatele reproducătoare, moment în care unii dintre noi eram pe sub bănci de râs, alții de rușine. Apoi, prin liceu, venise o doamnă care ne-a vorbit despre SIDA și ne-a arătat cum se pune un prezervativ pe o banană. În școală, educația sexuală se limita la orele de anatomie, la a se enumera bolile cu transmitere sexuală și metodele de contracepție.

În familie, educația sexuală era făcută așa cum au înțeles părinții să o facă sau lipsea. Generații la rând am crescut cu o imagine distorsionată despre sex și educație sexuală: “sexul este murdar; este păcat să faci sex; este rușinos să faci sex; dacă faci sex, vei muri; femeile care fac sex sunt curve; femeile nu trebuie să simtă placere; educația sexuală îi învață pe copii să facă sex; educația sexuală le fură inocența copiilor;”

Adolescența este o perioadă a curiozității și a descoperirilor. Înainte de ‘89 și după, resursele despre educație sexuală erau limitate. Era educația religioasă care evidenția căile greșite de a-ți exprima sexualitatea – care, în mod ironic au servit ca o educație sexuală mai bună decât să nu fi învățat nimic. Au fost apoi revistele și filmele porno, care au luat avânt, imediat după Revoluție, dar și filmele artistice unde erau prezente scene de sex. Filmele și mass-media au completat spațiile libere pentru a înțelege cum funcționează, de fapt, sexul. Ceea ce nu a făcut decât să producă și mai multă confuzie.

Educația bazată pe evitare și pe rușine nu a servit atunci și nu servește nici în prezent. Lecțiile învățate despre sex și educație sexuală au fost de neclintit. Ne-au impactat imaginea despre sine, despre corpul nostru, despre cum suntem noi, ca femei, despre cum sunt bărbații, despre relațiile în care am intrat și alegerile pe care le-am făcut, despre funcționarea în cuplu și în intimitate.

Sexualitatea este ca o călătorie. Noi suntem ființe sexuale încă de la naștere și pe tot parcursul vieții. Orice zi este potrivită să re-învățam despre sex, sexualitatea și educație sexuală.

Când am început să caut informații și să învăț despre ce înseamnă sexualitate și educație sexuală, am fost uimită să aflu că există atât de multe informații despre care eu nu știam sau despre care nu am avut ocazia să învăț.

Sexualitatea și educația sexuală cuprinde 4 mari categorii:

1. Informații despre corp, dezvoltarea lui și cum funcționează

2. Intimitate, percepția asupra propriei intimități și cum o percepem în relație cu ceilalți

3. Sănătate emoțională, care se refera la: încrederea în sine, imaginea despre propiul corp, cum să dezvolți relații sănătoase, informații despre identitatea de gen (heterosexualitate, homosexualitate, bisexualitate)

4. Siguranță și protecție: în relație cu ceilalți (cum să recunoști și să te protejezi de un abuz sexual), în mediul online, modul în care mass-media poate influența imaginea despre corp, nuditate, sexualitate și sex.

Dintre aceste categorii, care iți sunt cele despre care ai cele mai multe informații și despre care ai puține informații sau deloc?

Iată o sugestie legată de cum ai putea să re-înveți despre sexualitate și educație sexuală:

Informează-te despre corpul tău și cum funcționează. Se poate să nu fi reținut prea multe de la lecțiile de anatomie sau chiar să nu-ți fi plăcut anatomia. Sau poate sunt informații noi pe care le-ai putea afla.

Clarifică care sunt credințele, valorile, limitele, opiniile pe care le ai față de sex și sexualitate Chiar dacă le-ai primit din familie, școală sau din educația religioasă, nu înseamnă că tot ce învățam ne este de folos. Părinții, educatorii sau alte persoane de referință ne transmit lucurile pe care le-au învățat la rândul lor. O parte sunt de folos, desigur. O parte, însă, nu sunt sau nu ne folosesc nouă. Dacă te încurcă în viață înseamnă că nu iți este de folos.

Dă-ți voie să afli și să experimentezi plăcerea și propria sexualitate. Plăcerea este o parte esențială și fireasca în viață sexuală. A o descoperi poate să fi o sursă de hrană emoțională și psihică.

Niciodată nu este prea tărziu să iți descoperi sexualitatea și să o explorezi.

Tu știi ce este cel mai bine pentru tine. Comunică-i partenerului tău care sunt nevoile și limitele tale. Află care sunt nevoile și limitele partenerului. Sexul este un act în care ceea ce se întâmplă trebuie să fie dorit de ambii parteneri, ambii să fie de acord cu ce se întâmplă, ambii să se simtă în siguranță și să simtă plăcere.

Ce să discuți cu copilul despre sex în funcție de vârstă?

Publicat pe iulie 13, 2021august 8, 2024 de Psihoterapeut Ioana BejanUn comentariu

Ca educația sexuală să fie făcută într-un mod sănătos (este valabil pentru educația copilului, în general) este important ca părinții să cunoască informații despre dezvoltarea copilului, pe etape de vârstă.

0-2 ani

Este etapa de debut în viață de părinte. În aceasta etapă, copilul va trece prin multe schimbări, într-un ritm rapid. Pe măsură ce bebelușii cresc, vor fi capabili să facă din ce în ce mai multe: să recunoască oamenii, să țină lucruri, să se ridice, să se târască, să stea în picioare, să meargă. Este perioada când sunt foarte curioși și au nevoie să exploreze mediul în care se află. De asemenea, încep să experimenteze emoții și să învețe despre ele.

În aceasta perioadă, copilul are nevoie că părintele să îl ajute să își înțeleagă emoțiile și corpul. Astfel, copilul are nevoie să învețe:

• corpul lor este privat

• numele corecte ale corpului lor, inclusiv ale organelor genitale; îi va ajuta să își creeze o imagine corectă și sănătoasă despre sine și corpul lor, va dezvolta o relație de încredere cu părinții;

• este important să se poată juca cât de des se poate cu copiii de vârsta lor; s-ar putea să nu interacționeze cu ei imediat, dar este în regulă, are nevoie de timp și de exercițiu; să învețe să se joace cu alți copii îl vă ajuta să dezvolte relații sănătoase ca adult.

• diferența dintre un bărbat și o femeie

3-4 ani

Este etapa gândirii. Pe măsură ce cresc, știu ce le place și ce nu le place. Își cunosc mai bine emoțiile și pot să le stăpânească cu mai multa ușurință. Copilul este foarte atent la ce spun și ce fac părinții și le imită comportamentul.

În aceasta perioadă este foarte important să învețe:

• cum se numesc părțile corpului, inclusiv organele genitale și denumirile lor corecte (penis, testicule, scrot, anus, vulva, labii, vagin, clitoris, uter și ovare). Cunoașterea denumirilor corecte ajută copilul să își creeze o imagine corectă și pozitivă despre corpul său și despre sine, să își dezvolte încrederea în el. Ajută la dezvoltarea unei relații sănătoase intre părinte și copil, bazată pe încredere și comunicare. Denumirile organelor genitale ca: păsărică, puță, cocoș, cuc, etc., îi va transmite copilului la nivel inconștient sentimentul de rușine, de disconfort.

• un copil care are formată o imagine sănătoasă despre corpul său, care are încredere în sine și care are o relație sănătoasă cu părinții săi, se va adresa părinților sau altui adult de încredere în cazul unui abuz sexual. Un copil căruia i-au fost induse sentimente de rușine sau disconfort față de corpul său, cu încredere scăzută în sine, va avea tendința să ascundă sau nu va putea spune dacă este abuzat sexual.

5-6 ani

Este etapa când copilul își conturează propria identitate și înțelege modul în care se încadrează în lume.

Copilul înțelege mai multe despre părțile corpului și despre ceea ce fac însă, este posibil să nu aibă o imagine completă și corectă. De exemplu, la aceasta vârstă, copiii pot să creadă că ceea ce mănâncă fetele merge în același loc une se dezvoltă bebelușul sau urina și fecalele se elimină prin același loc. Asigurați-vă că le oferiți explicații clare.

Este o etapă potrivită de a începe să purtați conversații despre sexualitate și sănătate sexuală. Dacă nu discutați despre aceste subiecte, îi veți transmite copilului că despre asta nu ar trebui să discute cu părinții. Atunci, este posibil să vorbească cu oricine altcineva și să creadă orice poveste aude. Oferiți-le informații adaptate vârstei despre părțile corpului lor și despre cum sunt făcuți copiii. Daca nu știți cum să le vorbiți și ce să le spuneți, exista cărți pentru copii, care vă pot ajuta: https://suntpitic.ro/6-carti-care-ii-ajuta-pe-parinti-sa-le-vorbeasca-copiilor-despre-sex/

În aceasta perioadă este foarte important să învețe:

• informații despre corpul lor (incluiv organele genitale) descrise mai sus, la categoria de vârstă 3-4 ani

• că trupul lor este doar al lor și nimeni nu poate să îl atingă, să îl privească fară acordul lor. Învățați copilul că nu este ok dacă cineva îi cere să îi privească sau să îi atingă părțile intime.

• că nu este ok să păstreze secret dacă cineva l-a atins într-un mod în care nu s-a simțit confortabil, rușinat și că întotdeauna trebuie să vă spună când se întâmplă acest lucru. Asta îi va ajuta să facă diferența dintre atingerile care sunt permise și atingerile care nu sunt permise.

• cum are loc reproducerea (aici vă puteți ghida după cărțile recomandate mai sus)

• informații de bază despre pubertate

• să nu culeagă de pe jos obiecte ca prezervative sau serigi. În aceasta etapă este important să învețe să nu culeagă de pe jos orice obiect despre care nu știe ce este sau care i se pare periculos.

7-9 ani

Este etapa în care copiii pot învăța despre emoții și dezvoltare emoțională, când devin mai independenți, își înțeleg locul în lume mai bine și pe al altora în lumea lor. În aceasta etapă, copilul primește informații de peste tot: familie, profesori, colegi, prieteni, mass-media. Este important să corectați informațiile greșite. În continuare sunt importante discuțiile despre educație sexuală, sexualitate și relații; îl învață să vină către părinte pentru a afla informații.

Pentru unii copii, în special pentru fete, este perioada când poate debuta pubertatea. Oferiți-i copilului informații despre corpul său și despre pubertate cum ar fi despre menstruație și emisii nocturne. Îl va ajuta să înțeleagă că este o perioada firească prin care trece. Apelați la materiale specializate sau la un specialist daca nu știți cum și ce să îi vorbiți despre pubertate.

Iată două exemple:

Menstruație : cândva, în timpul pubertății, corpul unei femei începe să elibereze un ovul din ovarele lor în fiecare lună. Dacă acest ovul este fertilizat de un spermatoziod, acesta devine un copil. Pentru a se pregăti pentru ovulul fertilizat, uterul construiește o căptușeală groasă de sânge și țesut. Această căptușeală este locul în care ovulul fertilizat ar deveni un copil. Dacă ovulul nu este fertilizat de spermă, ovulul și mucoasa uterului părăsesc corpul prin vagin ( menstruație ) și ciclul începe din nou.

Emisii nocturne (vise umede): Acestea încep când testiculele încep să producă spermă. În unele nopți, când o persoană doarme, spermă suplimentară iese din penis. Cantitatea mică de material seminal care iese, va lăsa un loc umed pe pijamale sau pe cearșafurile de pat. Unii oameni au vise umede, iar alții nu. Visele umede se termină de obicei mai târziu în pubertate.

Rămân valabile toate celelalte îndrumări pentru categoria 5-6 ani.

10-12 ani

Este etapa de preadolescență. În aceasta etapă, copilul începe să fie conștient și interesat de aspectele sexuale ale vieții lui. Copii, în aceasta etapă de vârstă, pun multe întrebări și sunt foarte curioși în aceasta privință. Este o etapă în care se face trecerea de la copil la preadolescent, drept urmare, corpul trece prin schimbări hormonale. Din aceasta cauză, este posibil să fie mai sensibil și să aibă schimbări bruște de dispoziție și plâns facil.

Pe măsură ce intră în adolescență, crește importanța pe care o acordă prietenilor și cercului de prieteni și sunt mai predispuși să se adreseze lor pentru informații și răspunsuri. A menține o relație cu copilul bazată pe încredere, comunicare și încurajare, ajută copiii să vină spre părinți ori de câte ori au întrebări. Ca părinți, este de dorit să vă asigurați că copilul primește informații corecte pentru a lua decizii sănătoase.

În aceasta etapă, copii ar trebui să cunoască toate informațiile necesare să le știe în etapele 0-9 ani, plus:

• informații despre pubertate

• informații despre bolile cu transmitere sexuală și sarcină

• modul în care mass-media, social-media, jocurile, pot să influențeze imaginea despre propriul corp și despre corpul altor persoane (ex.: ideal de frumusețe, ideal de kilograme, standarde impuse de societate despre corp și expunerea lui în diverse medii)

• faptul că a fi adolescent NU înseamă să fii activ sexual

13-15 ani

Copiii devin acum adolescenți, etapa caracterizată de multe transformări într-un ritm rapid. În această etapă este important să fii un adult de încredere, adică copilul să se simtă confortabil să vină spre tine, să se simtă respectat și ascultat. Relația părinte copil bazată pe încredere începe când copilul se naște și se dezvoltă pe parcurs. Ea trebuie să împlinească cele 4 nevoi emoționale de bază: conectat, contez, capabil și curaj. Dacă nu ai construită o astfel de relație cu copilul tău, un specialist te poate ajuta.

În aceasta perioada de vârstă, este important ca copilul să cunoască toate informațiile necesare etapelor de vârstă 0-12 ani, plus:

• informații mai detaliate despre menstruație și emisii nocturne (inclusiv că sunt sănătoase și firești)

• cum să pună la îndoială informațiile venite din mass-media și social-media despre percepția asupra standadelor legate de corp și aspect fizic

• că este în regulă și firesc să NU fie activi sexual

• informații despre metode de contracepție, inclusiv contracepție de urgență

• informații despre bolile cu transmitere sexuală și practici sexuale sigure

• legătura dintre consumul de alcool, droguri și luarea deciziilor, inclusiv de a fi activi sexual

• diferența dintre relații sănătoase și relații nesănătoase (toxice)

• despre exprimarea consințămantului, incluzând tehnici de negociere și refuz

• abilitați de relaționare, cum ar fi: cum să încheie o relație

16-18 ani

Copilul tău este pe cale să devină un adult. Este o perioada importantă și plina de provocări, pe măsură ce învață să facă față așteptărilor și sarcinilor legate de școală, prieteni și adulții din jurul lor. În continuare este important să menții o relație de încredere cu copilul tău, așa cum am descris-o la categoria de vârstă de mai sus (13-15 ani).

În aceasta perioadă de vârstă, este important ca copilul să cunoască toate informațiile necesare etapelor de vârstă 0-15 ani plus cele descrise la etapa de vârstă 13-15 ani, pe care o să le redau și aici:

• informații mai detaliate despre menstruație și emisii nocturne (inclusiv că sunt sănătoase și firești)

• cum să puna la îndoială informațiile venite din mass-media și social-media despre percepția asupra standadelor legate de corp și aspect fizic

• că este în regula și firesc să NU fie activi sexual

• informații despre metode de contracepție, inclusiv contracepție de urgență

• informații despre bolile cu transmitere sexuală și practici sexuale sigure

• legătura dintre consumul de alcool, droguri și luarea deciziilor, inclusiv de a fi activi sexual

• diferența dintre relații sănătoase și relații nesănătoase (toxice

• despre exprimarea consimțământului, incluzând tehnici de negociere și refuz

abilități de relaționare, cum ar fi: cum să încheie o relație

Citiți și despre Ce este educația sexuală și cum este indicat să discutăm cu copilul despre asta?

Ce este educația sexuală și cum este indicat să discutăm cu copilul despre asta?

Publicat pe iulie 13, 2021august 8, 2024 de Psihoterapeut Ioana BejanUn comentariu

Educația sexuală este modul prin care copilul capătă informatiii, este ajutat să își dezvolte și să își întărească abilitați necesare în viața de adult, care îl pot ajuta să ia decizii sănătoase în ceea ce privește alegerea unui partener, relațiile intime, sexualitatea, sănătatea emoțională și fizică .

Educația sexuală nu încurajează copiii și adolescenții să facă sex.

Ce cuprinde educația sexuală?

Informații despre corp și dezvoltarea lui

• cunoașterea denumirii părților corpului, inclusiv a organelor genitale și funcțiile lor

• elemente de bază ale reproducerii, în funcție de nivelul de înțelegere și de vârstă

• diferențele dintre bărbați și femei

• pubertate, menstruație, vise umede (ejaculări spontane nocturne)

• măsurile de contracepție, sărcina și boli cu transmitere sexuală

Intimitate

• ce înseamnă intimitatea

• comportament adecvat în public, limite sănătoase în a-ți expune corpul în relație cu ceilalți

• confidențialitatea legată de aspectele ce țin de corp

• limite legate de nuditate în relație cu ceilalți

• informații despre ceea ce se poate discuta sau nu în public, legat de intimitate

Sănătatea emoțională

• dezvoltarea încrederii în sine și a unei imagini pozitive despre corpul copilului

• cum să dezvolte relații sănătoase (diferența dintre o relație sănătoasă și o relație nesănătoasă)

• informații despre identitatea de gen (heterosexuali, homosexuali, bisexuali)

Siguranță și protecție

• cum să folosească computerul și alte device-uri în siguranță (reguli legate de discuțiile cu necunoscuții și împărtășirea informațiilor și pozelor personale)

• siguranța personală în raport cu ceilalți (cum să recunoască și să se protejeze de un abuz sexual)

• modul în care mass-media poate influența imaginea generală despre corp, nuditate și sexualitate

Cum discuți cu copilul despre sex?

Este foarte important că părinții să știe:

1. Așa cum tonul face muzica, atitudinea părinților despre orice subiect din viața asta, exprimată verbal sau nu, va avea un impact asupra copilului și îl va influența. Asta include și atitudinea despre subiectele menționate mai sus, care fac parte din educația sexuală. De exemplu, dacă părintele nu este confortabil cu propriul corp, are o imagine distorsionată/nesănătoasă despre sine, intimitate, despre propria sexualitate sau despre ce repezinta sexul, îi va transmite copilului același tip de atitudine. Astfel, este posibil ca copilul să întâmpine aceleași dificultăți sau dificultăți similare, în viața sa de adult. O atitudine sănătoasă va ajuta copilul să crească într-un mod sănătos.

2. Copilul nu trebuie să știe nimic despre viață sexuală a părinților.

3. Discuția despre sex trebuie să aibă loc atunci când copilul vă întrebă despre asta. Este posibil să afle de la scoală, de la prieteni sau de pe net, și, daca există o relație de încredere intre părinte și copil, el vă va povesti sau vă va întreba.

Știți reclama la uleiul de masiline virgin, când fetița își întreabă mama ce înseamnă virgin, mama nu își da seama că fetița se refera la ulei și îi dă un alt răspuns? :)) Înainte de a oferi un răspuns, întrebați copilul ce știe despre asta. În funcție de ce vă spune, puteți să oferiți un răspuns cu informații corecte, adaptate vârstei și nivelului de înțelegere. Oricum, este foarte posibil ca o primă curiozitate a copilului este să fie cum s-a născut și mai tărziu, când intră în colectivitate și crește mai mare să vină întrebările despre sex.

4. Când copilul vă întreabă/are curiozități despre sex, păstrați-vă calmul. NU îl certați, rușinați, sau pedepsiți. Amintiți-vă să îl întrebați ce știe despre ce a auzit/aflat. Aminti-vă că educația sexuală este o parte a educației pe care oricine trebuie să o aibă, că unul dintre rolurile părintelui este să îl pregătească pe copil pentru viață, să devină un adult sănătos emoțional și fizic.

5. NU vă mințiți copilul. NU îi oferiți informații distorsionate despre realitate, cum că barza aduce copii, copiii se nasc prin buric, și mai sunt. Dacă nu știți ce să spuneți pe moment, este un moment nepotrivit, v-a luat pe nepregătite sau nu cunoașteți suficiente informații despre ce vă întreabă, un răspuns potrivit ar fi că veți vorbi mai târziu despre asta, dar să vă țineți de cuvânt. În acest timp, documentați-vă din surse sigure și serioase, discutați cu un specialist și apoi răspundeți la întrebările/curiozitățile copilului.

6. Dezvoltatți o relație de încredere cu copilul. Astfel, el va veni spre voi când va avea astfel de întrebări, când va întâmpină orice dificultate în viață să sau când va fi expus unui pericol. Majoritatea abuzurilor sexuale au loc asupra copiilor care nu au dezvoltat cu părinții o relație de încredere, care au un sentiment profund de descurajare, care nu au fost învățați ce sunt limitele sănătoase și cum să se apere. În majoritatea cazurilor, abuzatorii sunt din familie, rude, prieteni, cunoștinte apropiate.

Citiți și despre Ce să discuți cu copilul despre sex în funcție de vârstă?