Categorie: Gânduri între terapii

Îți amintești cine erai înainte să te îndoiești de tine?

Publicat pe de Psihoterapeut Ioana Bejan


✨ Tu ai fost mereu acolo. Doar că te-ai uitat. ✨

Ai fost atât de ocupat/ă să ai grijă de alții, să îți îndeplinești rolurile, să te adaptezi, încât, într-o zi, te-ai trezit întrebându-te: Dar eu cine mai sunt?

Nu ai dispărut. Nu te-ai pierdut. Doar ai pus deoparte bucăți din tine, crezând că nu mai au loc în viața ta.

Îți amintești cine erai înainte să începi să te îndoiești de tine?

Poate că erai mai îndrăzneț/ață. Poate visai mai mult. Poate spuneai „nu” fără să simți vinovăție. Poate purtai culori vii și râdeai fără să te gândești cum pari în ochii celorlalți.

Adevărul este că acea parte din tine nu a dispărut. E acolo, așteptând să fie redescoperită.

🌿 Poate acum este momentul să te privești cu blândețe.

🌿 Să îți dai voie să nu ai toate răspunsurile.

🌿 Să îți amintești că strălucirea ta nu a plecat nicăieri.

Ești aici. Și este suficient/ă.

De la haos la echilibru: ce înseamnă să te redescoperi prin psihoterapie

Publicat pe de Psihoterapeut Ioana Bejan

Pentru că ieri mă întreba o clienta nouă cum se desfășoară un proces psihoterapeutic și cum o poate ajuta, las aici această postare. Am scris-o acum ceva timp, într-un moment de inspirație, când făceam ordine în debara. (Poate că știți sau nu, pentru mine este terapeutic și relaxant să fac ordine în debara. : ) )

Am făcut ordine în debara/cămară. Și în timp în ce făceam asta m-am gândit că seamănă foarte mult cu procesul psihoterapeutic iar în mintea mea se derulau următoarele:

📌 unui scurgător de vase nefolosit, care ocupa spațiu, i-am găsit o altă utilitate, ca suport de capace
✅ în terapie: o trăsătură pe care o foloseai pe zona neutilă a vieții (te încurcă), înveți să o folosești pe zona utilă a vieții (să te ajute)

📌 pe un raft am mutat ordinea obiectelor și le-am așezat mai organizat și mi-a plăcut mai mult
✅ în terapie: îți schimbi percepția asupra unei situații/experiențe și te ajută mai mult în viața ta și în modul de a te simți mai bine

📌 pe un alt raft am făcut loc pentru obiecte noi, care s-au încadrat numa’ bine
✅ în terapie: înveți instrumente noi de a funcționa în viața ta, în relație cu ceilalți și cu tine

📌 am curățat toate rafturile de praf și alte resturi căzute de prin diverse pungi
✅ în terapie: te ocupi de ventilarea ta emoțională și lași să se elibereze toate acele emoții și gânduri pe care le ai într-un colț al minții și inimii tale și nu îți plac/te deranjează/simți nevoia să te descarci

📌 am găsit un măr stricat într-o pungă (care, culmea nu a mirosit și nu aș fi știut că este acolo dacă nu sortam pungile)
✅ în terapie: găsești ceva despre care nu știai, nu realizai cât de mult te poate încurca în viață și este necesar să fie conștientizat și eliberat

📌 tot în acea pungă am găsit o napolitană ambalată, în termen de valabilitate, una dintre preferatele mele (o surpriză plăcută)
✅ în terapie: descoperi că ai puteri/calități care te pot ajuta să rezolvi situația cu mărul stricat

📌 am sortat toate pungile (da, am o tonă de pungi și, deși a fost obositor, un pic enervant și nici tocmai plăcut, le-am organizat mai bine, am aruncat ce nu îmi mai era de folos, am făcut mai mult spațiu
✅ în terapie: poate fi zona de psihoclarificare, care nu este întotdeauna cea mai plăcută însă, pe măsură ce înaintezi în proces, îți dai seama că lucrurile se așează mai bine, cu mai mult sens, păstrezi ce îți poate folosi și arunci ceea nu îți mai este de folos

📌 am redesoperit niște vase foarte drăguțe pentru servit masa, care îmi fusese oferite cadou și pe care nu le folosisem până acum
✅ în terapie: poți descoperi calități/puteri/talente pe care le-ai moștenit/preluat de la părinți și pe care nu le-ai valorificat sau nu le-ai folosit la potențialul tău maxim

📌 într-un plic dintr-o cutie am găsit niște bani (da, nici mie nu mi-a venit să cred și nu mai știu cum au ajuns acolo)
✅ în terapie: descoperi puteri/calități/trăsături de care nu erai conștient și care poate fi resurse bune și importante pentru tine

📌 la final, debaraua/cămara mea arăta excelent ☺️ (îmi venea să stau în prag și doar să mă uit la ea, ore în șir, atât de mândră și de satisfăcută eram de rezultatul muncii mele)
✅ în terapie: efectul este cam același și din partea pacientului și din partea terpeutului, e munca de echipă, e o călătorie împreună

Trucuri simple pentru a scăpa de stările depresive

Publicat pe de Psihoterapeut Ioana Bejan

Plouă necontenit de ieri. Cerul plumburiu, frig, ceață. Am făcut focul în sobă. Nu-ți vine să ieși de sub plapumă. Și, ieri dimineață, nici nu îmi venea. Simțeam că aș putea dormi muuuult, că aș vrea să dorm toată viața mea.

Îmi plac lumina și soarele. Iar vremea asta mă deprimă, îmi creează stări depresive. Am făcut, totuși, un efort și m-am ridicat în picioare. Apoi, alt efort și mi-am pus muzică veselă, Louis Armstrong, „Zip-a-dee-doo-dah” (pentru curioși și inspirație, las linkul aici ☺️).

Apoi am ieșit pe cerdac și am stat un pic în aerul rece cu miros de ploaie. Mi-a făcut bine, mi-a trezit toate simțurile. În zilele în care nu plouă și am stări de deprimare (și nu sunt la menstruație), dimineața mă spăl cu apă rece pe față. Apoi mi-am făcut un ceai și m-am cocoloșit în pătura. M-am uitat la filme, am citit și am jucat scrabble. Și am mâncat ciocolată.

Alteori mă ajută să fac mișcare. Fac yoga, ies prin grădină și îmi găsesc activități fizice care să includă efort sau merg până la piață (depinde unde sunt – la bloc sau la munte).

Stările depresive sunt ca scaiul. Cu cât stai mai mult, cu atât se prind mai bine de tine. Și nu vreau astfel de scai pe mine. 😅 Până seara m-am simțit mai bine.

Astăzi m-am trezit cu chef de muncă și cu idei creative. Iar dimineața mi-am petrecut-o la fel: (nu vreau să mi se reîntoarcă starea depresivă) am pus muzică veselă, mi-am făcut ceai, am ieșit pe cerdac și am inspirat aerul rece cu miros de ploaie. Dacă ar fi fost caldă, aș fi ieșit în ploaie, însă nu vreau să răcesc. O să aștept vara viitoare.

Despre autenticitate și ce mă ajută să fac liniște în mine

Publicat pe de Psihoterapeut Ioana Bejan 

De dimineața mi s-au reprogram niște terapii, apoi am discutat la telefon cu o clientă care trece printr-o situație de viață foarte dificilă și i-am oferti suport, apoi am încercat să lucrez pentru cabinet, însă nu aveam stare. Așa că am ieșit afară să vopsesc câteva tocuri de geam și o ușă. Când sunt neliniștită mă ajută să organizez lucruri și să fac orice activitate din această categorie. 

Astfel încât, când s-a făcut liniște în suflet și în minte, cuvintele au început să izvorască astfel: 
Discutam recent cu o prietenă specialistă în comunicare, care îmi spunea că, în prezent, pe o piață saturată de terapeuți, funcționează să fii autentic și oameniii să înțeleagă ce le oferi, ce obțin dacă lucrează cu tine. De atunci, mi-au tot rulat în minte gândurile: 

- cum aș putea să fiu autentică?
- cum aș putea să ajunge mai ușor la oamenii care au nevoie de ghidare și susținere?
- cum aș putea să concep conținut mai clar, prin care oamenii să înțeleagă ce pot obține din lucru cu mine?

Și, în timp ce dădeam cu pensula pe ușă, mi-am dat seama că:
- eu sunt autentică așa cum sunt 
- ceea ce creez și modul în care lucrez în cabinet este autentic, în acord cu filosofia mea de viață și cu filosofia Adleriană (cea în care sunt formată că terapeut)
- și ce am unic de oferit este modul meu de a lucra cu oamenii, prin prisma Psihologiei Adleriene, care pune accentul pe încurajare și utilitate

Despre munca mea (cum lucrez, ce pot să ofer și ce puteți obține lucand împreună ) și despre ce spun clienții care au lucrat cu mine, puteți citi pe site, pe paginile de Facebook și  Instagram ale cabinetului. 

Și, pentru că unul dintre principiile Psihologiei Adleriene este sentimentul comunitar/simțul bun comun, contribuția voastră este importantă. Vă mulțumesc pentru fiecare apreciere, redistribuire și recomandare. Este important pentru mine să facem cunoscută filosofia lui Alfred Adler, cel care a pus bazele Psihologiei Individuale, cunoscută, mai apoi ca Adleriană. Destinul face să avem aceleași date de naștere...:) 

Psihologia Adleriană poate fi de ajutor oricărei persoane care se confruntă cu o dificultate în viață și poate contribui la îmbunătățirea stimei de sine și a calității vieții.

Frica de psihoterapie: de la îndoială la transformare

Publicat pe de Psihoterapeut Ioana Bejan

Mi-a fost frică să merg la psihoterapeut. Se întâmpla în urmă cu mulți ani, când abia aflasem de existența acestei profesii și despre care nu știam prea multe. Presupuneam însă, că dacă aș merge, psihoterapeutul mi-ar face mai mult rău decât bine. Nu știu cum am ajuns la concluzia asta, poate din lipsă de informații sau din frica de a face schimbări în viața mea, frică pe care nu o conștientizam la acel moment.

Perspectiva mea s-a schimbat când am cunoscut un psihoterapeut la ONG-ul unde lucram. Mi-a plăcut ca om și am simțit că putem rezona și, uite-așa am ajuns într-un cabinet de psihoterapie. Nu prea știam la ce să mă aștept, știam doar că mă aflu într-un punct al vieții mele în care mi-era foarte greu și aveam nevoie de cineva care să mă asculte și să mă susțină.

Îmi aduc aminte că la prima ședință am vorbit incontinuu, doar eu. Terapeutul m-a ascultat și, la final m-a întrebat dacă îmi doresc să încep un procers psihoterapeutic, ce presupunea să ne vedem o dată pe săptămână. I-am spus că îmi doresc. În acel moment eram hotărâtă să îmbunătățesc lucrurile în viață mea și speram că psihoterapia mă vă ajuta să fac asta.

O perioadă am mers fară să văd vreun rezultat vizibil, însă am perseverat. Într-o zi, care mi-a rămas vie în minte, când m-am așezat pe canapea, am realizat că viața mea s-a transformat. Eu eram alta, mai încrezătoare, mai plină de viață, mă simțeam mai bine în corpul meu, aveam o viziune mult mai clară asupra vieții mele și a deciziilor pe care urma să le iau.

Ăsta a fost unul dintre momentele de cotitura din viața mea, în care am simțit că pur și simplu sunt repusă pe traiectoria potrivită a vieții mele.

Ochelarii invizibili: cum ne alegem realitatea.

Publicat pe de Psihoterapeut Ioana Bejan

Zilele trecute am intrat într-o librărie. Îmi place mult atmosfera din librarii și, deși, în mare parte îmi comand cărți online, din când în când aleg să merg în libararii. Am ochit o carte care îmi părea interesantă și pe care era atașată o oferta de nerefuzat pe care scria 2 + 1 gratis. Entuziasmată, mi-am mai ales încă o carte și m-am dus la casă. Acolo, spre surprinderea mea, am aflat că oferta se referea la 3 cărți, dintre care cea mai ieftină iți este oferită gratuit.

Am văzut ce am vrut să văd. Facem cu toții asta. Alegem ce vrem să vedem despre noi înșine, la locul de muncă, în relații și despre viață, în general. Ne punem acești ochelari și refuzăm să îi dăm jos, chiar și pentru o viață întreagă. Poate pentru că nu știm ce vom face dacă vedem lucurile așa cum sunt, poate că este prea dureros sau ne ajută într-un fel, ne împlinește un scop de care nu suntem conștienți.

Pentru moment este mai confortabil, mai ușor, mai bine. Ne dă impresia că ne descurcăm, că o să rezolve lucrurile sau o să treacă de la sine. Uneori, poate fi așa. De cele mai multe ori, nu. Păstram în noi lucruri nespuse, reduse la tăcere, care se transformă în suferință. O purtăm cu noi, devenim dependenți, ne transformă, devine stil de viață.

În astfel de momente este bine să știm că totul poate fi și altfel, după cum spunea Alfred Alder. Și altfel înseamnă și bine sau mai bine. Poate să însemne fară suferință, să vedem ce este. Căci ce este, este, ce nu este, nu este. Atât de simplu poate fi și atât de altfel.

Ca să simțim bucurie, trebuie să ne eliberăm de frică.

Publicat pe de Psihoterapeut Ioana Bejan

sursa foto: necunoscuta

Aș vrea să scriu despre bucurie însă îmi vine în minte frica. Și, deși n-am crede, ca să trăim bucurie este necesar ca mai întăi să ne eliberăm de frică. Să ne lepădam de frică, așa cum îndepărtam foile de ceapă, una câte una, până ajungem la miezul de unde încolțește viața. Și ca să facem asta ne trebuie timp și răbdare, că să luam fiecare foaie în parte, până ajungem la miezul ființei noastre care este viu și care așteaptă să fie redescoperit.

Ca să simțim bucurie, trebuie să lăsăm frica să iasă, să o eliberăm de unde și-a făcut loc pe nevăzute și nesimțite, cu fiecare experiență pe care am trăit-o și care a făcut să ne doară. Și ce greu poate fi când majoritatea dintre noi a învățat să nu își exprime emoțiile, în special cele negative. Ni s-a spus de-atâtea ori să tăcem, să nu vorbim, să nu plângem, să nu ne fie frică. Toate emoțiile pe care le-am simțit în copilărie și nu au fost lăsate să iasă, le-am îngropat adânc în noi, am învățat să le ignorăm, să le renegăm și să trăim cu ele.

Am ajuns să nu mai știm cine suntem, ne-a făcut să fim nesiguri, anxioși, perfecționiști, depresivi, să căutam confirmări când vrem intrăm într-o relație sau când vrem să ieșim din una care ne face rău, când vrem să ne schimbăm job-ul sau să facem ceea ce ne place cu adevărat, să punem limite, să spunem nu, să avem încredere în noi și în ceilalți, să ne apropiem de oameni, să ne facem prieteni, să fim îngroziți de singurătate, să trăim viața așa cum ne-am dori.

Când începem să ne eliberăm de frică, eliberăm toate acele emoții care ne-au făcut să suferim și facem loc bucuriei să izvorască în noi și în viața noastră.  Compasiunea de sine, modul blând, plin de bunavoință de a ne uita la noi poate fi un început bun.